Ecumenism: oare n-am devenit prea muţi într-o lume care aşteaptă mărturia comună a creştinilor?

(RV - 26 ianuarie 2007) Isus este cel care vindecă de neputinţa de a comunica şi de divizarea dintre oameni iar ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu este angajarea ecumenică prioritară a fiecărui creştin pentru a se putea ajunge la unitatea credinţei. A subliniat papa Benedict al XVI-lea la omilia de joi seară rostită în cadrul celebrării Vesperelor solemne pentru sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul. Celebrarea, care s-a desfăşurat la Roma în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor, a încheiat Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor amintind că nu există adevărat ecumenism fără convertire.
Vine din Africa de Sud, unde bântuie rasismul, sărăcia, conflictul, exploatrea şi suferinţa, chemarea de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu pentru a depăşi „divizarea şi neputinţa de a comunica, urmări ale păcatului” şi „contrare planului lui Dumnezeu”. Episcopul Romei a pornit de la reflecţiile pregătite de comunităţile creştine din oraşul sudafrican Umlazi pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, subliniind că „ascultarea şi traducerea în viaţă a Cuvântului lui Dumnezeu” constituie un aspect esenţial al drumului ecumenic.
INS - „Nu suntem de fapt noi cei care facem sau organizăm unitatea Bisericii. Biserica nu se construieşte pe sine şi nu trăieşte din sine, ci din cuvântul creator care vine din gura lui Dumnezeu. A asculta împreună cuvântul lui Dumnezeu; a practica lectio divina a Bibliei, adică lectura legată de rugăciune; a se lăsa surprinşi de noutatea, care nu se învecheşte niciodată şi niciodată nu se epuizează, a cuvântului lui Dumnezeu; a depăşi surzenia noastră pentru acele cuvinte care nu se potrivesc cu prejudecăţile noastre şi cu opiniile noastre; a-i asculta şi studia şi pe cei care înainte de noi au ascultat cuvântul lui Dumnezeu pentru a învăţa de la ei şi astfel a citi Biblia în această lungă şi bogată tradiţie a ascultării; toate acestea constituie un drum de parcurs pentru a ajunge la unitatea credinţei, ca răspuns la ascultarea Cuvântului”.

Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu duce apoi la „a-l transmite altora”, a adăugat papa, celor care nu l-au ascultat niciodată sau celui care l-a uitat şi îngropat între spinii preocupărilor şi înşelăciunilor lumii”. Apoi Sfântul Părinte a lansat acest interogativ:
INS - „Trebuie să ne întrebăm: noi creştinii, nu am devenit poate prea muţi? Nu ne lipseşte oare curajul de a vorbi şi mărturisi cum au făcut cei care erau martori ai vindecării surdomutului în ţinutul Decapoli? Lumea noastră are nevoie de această mărturie; aşteaptă mai ales mărturia comună a creştinilor”.
O mărturie care necesită anumite premise. Pentru Benedict al XVI-lea, între creştini poate exista unitate dacă se intensifică dialogul:
INS - „Ascultarea lui Dumnezeu implică şi ascultarea reciprocă, dialogul între Biserici şi Comunităţile ecleziale. Dialogul onest şi loial constituie instrumentul tipic şi de care nu se poate face abstracţie al căutării unităţii”.
În episodul vindecării surdomutului, evanghelistul Marcu notează că “urechile surdului s-au deschis şi nodul limbii i s-a dezlegat: şi vorbea corect”. „Pentru un dialog care să înfrunte, să discute şi să depăşească divergenţele existente încă între creştini...trebuie vorbit corect şi pe înţeles”, a afirmat Sfântul Părinte precizând ce trebuie să carcaterizeze acest dialog între creştini:
INS - „Dialogul ecumenic comportă evanghelica îndreptare fraternă şi conduce la o reciprorcă îmbogăţire spirituală în împărtăşirea experienţelor autentice de credinţă şi de viaţă creştină”.
În cursul omiliei sale Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat gândul spre Bisericile şi Comunităţile ecleziale care au luat parte la celebrarea vesperală, încredinţând „mijlocirii sfântului Paul, făuritor neobost al unităţii Bisericii”, roadele diferitelor întâlniri avute cu Bisericile din Orient şi din Ocxcident:
INS - „În aceste evenimente a fost posibil să se perceapă bucuria fraternităţii, împreună cu tristeţea din pricina tensiunilor care persistă, păstrând mereu speranţa pe care ne-o revarsă Domnul”.
Rugăciunea papei Benedict al XVI-lea s-a încheiat cu o invocaţie către Fecioara Maria pentru ca „să facă astfel încât să se realizeze cât mai curând dorinţa fierbinte de unitate a Fiului ei divin”.
 
Aici serviciul nostru audio: