Rugăciunea şi purificarea memoriei necesare pentru a imprima un ritm mai decis drumului
ecumenic, invocate de Benedict al XVI-lea la audienţa generală
(RV - 24 ianuarie 2007) Ecumenismul este „un drum lent care urcă”, de-a lungul
căruia nu lipsesc totuşi momente de bucurie în care se respiră „aerul foarte curat
al deplinei comuniuni”. Aşa cum anunţase săptămâna trecută, Benedict al XVI-lea
a revenit miercuri dimineaţă la audienţa generală vorbind în aula Paul al VI-lea despre
Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care se încheie joi, în sărbătoarea
Convertirii sfântului apostol Paul. Papa a amintit evenimentele mai importante din
2006, care au culminat cu îmbărăţişarea de pace, din Turcia, cu patriarhul ecumenic
Bartolomeu I. Rugăciunea în comun este cheia pentru a înlătura umbrele care planează
încă pe drumul spre unitate. Benedict al XVI-lea a insistat în repetate rânduri asupra
acestei idei, înfruntând cu mare transport sufletesc tema comuniunii între diferitele
expresii ale creştinătăţii. Un drum dificil, anevoios, la îngrijirea căruia este chemată,
cum afirmă Conciliul Vatican II, „întreaga Biserică”, de la cei aflaţi în posturi
de răspundere la cei de la bază: INS - „Ecumenismul este, desigur, un proces
lent şi uneori, poate, şi descurajator, când se cedează în faţa tentaţiei de a auzi
şi a nu asculta, a vorbi cu jumătate de gură în loc de a proclama cu curaj. Nu e uşor
să laşi o situaţie comodă, ca şi cum Evanghelia neschimbată nu ar avea capacitatea
de a reînflori, reafirmându-se ca ferment providenţial de convetire şi de reînnoire
spirituală pentru fiecare dintre noi”. „Totul se poate obţine rugându-ne”, pentru
că aceasta este „prima îndatorire comună a fiecărui creştin”. Cei patruzeci de ani
de ecumenism postconciliar sunt o dovadă elocventă a acestui fapt, având în vedere
roadele derivate în timpul acestui parcurs: INS - „Văzând minunata înflorire
a angajării pentru refacerea unităţii creştinilor, reparcurgând drumul celor 40 de
ani, este surprinzător faptul că Domnul ne-a trezit din toropeala autosuficienţei,
a indiferenţei, că ne face din ce în ce mai capabili să ne ascultăm şi nu doar să
ne auzim”. Rugăciune şi dialog, „efort” dar şi „purificare a memoriei”: sunt trăsăturile
strădaniei pe care le cere drumul ecumenic. Pe acest drum „lent şi în urcare” nu este
însă imposibil a găsi oaze de „bucurie” şi a respira, a recunoscut papa Benedict,
„aerul foarte curat al deplinei comuniuni”. Mărturie, în acest sens, sunt numeroasele
şi importantele evenimente ecumenice care au marcat anul 2006, de la început până
la sfârşit. Papa a reparcurs cronica acestor evenimente care a consemnat analelor,
între altele, încheierea pozitivă a unei confruntări de peste 30 de ani cu Bisericile
reformate, a condus la „un semnificativ moment de rugăciune” cu primatul Comuniunii
anglicane, arhiepiscopul de Canterbury Rowan Williams, a relansat raporturile cu Biserica
ortodoxă a Rusiei când, în iulie 2006, s-a ţinut la Moscova reuniunea la vârf a capilor
religioşi: INS - „Aici patriarhul Moscovei şi a tuturor Rusiilor, Alexei
al II-lea a solicitat - printr-un mesaj special - adeziunea Sfântului Scaun. Utilă
a fost apoi vizita mitropolitului Kirill al patriarhatului de Moscova, care a făcut
să apară intenţia de a se ajunge la o mai explicită normalizare a relaţiilor noastre
bilaterale”. „Extraordinară” a fost apoi definită încă o dată de pontif călătoria
sa apostolică în Turcia, pecetluită, sub aspect ecumenic, de întâlnirea cu patriarhul
ecumenic Bartolomeu I, destinată, potrivit lui Benedict al XVI-lea, să nu rămână fără
rezultate: INS - „Folosesc ocazia pentru a-l saluta încă o dată pe Sanctitatea
Sa Bartolomeu şi a-i mulţumi pentru Scrisoarea pe care mi-a trimisă după întoarcerea
mea la Roma. Îl asigur de rugăciunea şi de angajamentul meu de a acţiona, pentru ca
să se tragă consecinţele practice ale acelei îmbrăţişări de pace pe care ne-am dăruit-o
în timpul Divinei Liturghii în biserica Sfântul Gheroghe din Fanar”.
Amintind,
la terminarea scurtelor cateheze în alte limbi, sărbătoarea sfântului Francisc de
Sales celebrată la 24 ianuarie Benedict al XVI-lea a adresat un salut şi un îndemn
episcopilor din regiunea italiană Emilia Romagna aflaţi în vizită „ad Limina”: „Folosiţi
- le-a spus - orice ocazie prielnică pentru a vesti Evanghelia fără a vă descuraja
şi întotdeauna voioşi de a proclama adevărul care luminează şi mântuie. Mai presus
de toate acordaţi importanţă prioritară rugăciunii în scopul evanghelizării şi statorniciei
în credinţă. Fiţi apoi gata identificaţi cu discernământ orice mijloc apostolic util
pentru a favoriza în comunităţile creştine zelul misionar. Experienţa - a încheiat
pontiful - dovedeşte că o dieceză, o parohie care se roagă şi vibrează de spirit misionar,
este o comunitate ferventă şi dinamică”.
La încheierea audienţei, Benedict
al XVI-lea a fost distins cu a patra cetăţănie de onoare de la începutul pontificatului
din parte aunui oraş german. Mierucuri, i-a fost conferită de o reprezentanţă din
Titmonning, localitate în care familia Ratzinger a trăit între anii 1929-1932, definită
cu predicelţie de papa „un sat de vis”. Delegaţia a avut pentru pontif un dar special:
o copie (originalul datează din 1768) a icoanei sanctuarului Sfintei Maria Ponlach,
situat în vecinătatea localităţii Titmonning. Benedict al XVI-lea s-a întreţinut puţin
cu câţiva copii ai delegaţiilor, amintind cu afecţiune momente de sărbătoare trăite
la azilul din Titmonning. La rândul lor cei prezenţi i-au mulţumit papei în special
pentru „salutul său din cer”, la sfârşitul călătoriei pastorale în Bavaria, înmânându-i
o copie a filmului realizat de orăşelul bavarez în timpul călătoriei apostolice. La
încheierea audienţei papa, ca de obicei, a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru
în limba latină şi a dat binecuvântarea apostolică pe care o extinde şi la toţi cei
care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă. INS - Binecuvântarea
apostolică. Aici serviciul nostru audio: