2007-01-24 15:22:55

"Copiii şi mijloacele de comunicare, o provocare pentru educaţie": mesajul papei pentru Ziua mondială a comunicaţiilor sociale 2007 (text)


RV 24 ian 2007. A fost dat publicităţii miercuri, în comemorarea Sf. Francisc de Sales, patronul ziariştilor şi scriitorilor catolici, Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru a 41-a Zi mondială a comunicaţiilor sociale, pe tema "Copiii şi mijloacele de comunicare, o provocare pentru educaţie", care se va celebra pe 20 mai 2007. Redăm în continuare textul mesajului, în traducerea noastră de lucru:


Dragi fraţi şi surori,

1. Tema celei de a 41-a Zile mondiale a comunicaţiilor sociale, "Copiii şi mijloacele de comunicare: o provocare pentru educaţie", ne invită să reflectăm asupra a două subiecte care sunt de foarte mare importanţă. Unul este formarea copiilor. Altul, poate mai puţin evident dar nu mai puţin important, este formarea mijloacelor de comunicare.

Provocările complexe pe care educaţia contemporană trebuie să le înfrunte sunt adesea legate de influenţa difuză a mijloacelor de comunicare în lumea noastră. Ca aspect al fenomenului de globalizare şi facilitate de dezvoltarea rapidă a tehonologiei, mass-media modelează puternic ambientul cultural (cf Ioan Paul al II-lea, scris. ap. Dezvoltarea rapidă, 3). În realitate, unii afirmă că influenţa negativă a mijloacelor de comunicare este în competiţie cu cea a şcolii, a Bisericii şi, probabil, chiar cu cea a familiei. "Pentru mulţi, realitatea este ceea mass-media prezintă ca atare" (Consiliul pontifical al comunicaţiilor sociale, Aetatis Novae, 4).

2. Legătura dintre copii, mass-media şi educaţie poate fi înfăţişată sub două aspecte: formarea copiilor de mijloacele de comunicare şi formarea copiilor pentru a avea o atitudine corespunzătoare faţă de mass-media. Apare un fel de reciprocitate care indică responsabilitatea mijloacelor de comunicare ca industrie şi necesitatea unei participări active şi critice a cititorilor, spectatorilor şi ascultătorilor. În acest cadru, fomarea adecvată pentru folosirea corectă a mijloacelor de comunicare este esenţială pentru dezvoltarea culturală, morală şi spirituală a copiilor.

În ce mod acest bine comun poate fi protejat şi promovat? A educa copiii la o judecată critică în folosirea mijloacelor de comunicare ţine de responsabilitatea părinţilor, a Bisericii şi şcolii. Rolul părinţilor este primordial. Ei au dreptul şi îndatorirea de a garanta o folosire prudentă a mijloacelor de comunicare, formând conştiinţa copiilor lor pentru a fi capabili să exercite o judecată sănătoasă şi obiectivă care îi va călăuzi să aleagă sau să respingă programele propuse (cf Ioan Paul al II-lea, exhort. ap. Familiaris consortio, 76). În acest scop, părinţii ar trebui să fie încurajaţi şi susţinuţi de şcoală şi de parohie, în certitudinea că această dificilă dar pasionantă îndatorire părintească este susţinută de întreaga comunitate.

Educaţia la mijloacele de comunicare ar trebui să fie pozitivă. Punând copiii în faţa a ceea ce este estetic şi moral excelent, ei sunt ajutaţi să-şi dezvolte propria judecată, propria opinie, prudenţa şi capacitatea de discernământ. Este important, totodată, a recunoaşte valoarea fundamentală a exemplului părinţilor şi avantajele introducerii celor tineri în clasicii literaturii pentru copii, în artele frumoase şi muzica înălţătoare. În timp ce literatura populară va avea întotdeauna locul său în cultură, tentaţia senzaţionalismului nu ar trebui să fie acceptată în mod pasiv în locurile de învăţământ. Frumuseţea, aproape ca oglindă a divinului, inspiră şi însufleţeşte inimile şi minţile celor tineri, în timp ce urâciunea şi vulgaritatea au un impact deprimant asupra atitudinilor şi comportamentelor.

Asemenea educaţiei, în general, şi cea la mijloacele de comunicare cere pregătire în exercitarea libertăţii. Este o răspundere exigentă. Prea deseori, libertatea este prezentată ca o căutare neîncetată a plăcerii sau a noi experienţe. Aceasta e o osândă, nu o eliberare! Adevărata libertate nu ar condamna niciodată un individ – mai ales un copil – la o nepotolită căutare de noutate. În lumina adevărului, libertatea adevărată se trăieşte ca răspuns definitiv la 'da'-ul lui Dumnezeu pentru omenire, chemându-ne să alegem, nu orbeşte ci deliberat, tot ceea ce este bun, adevărat şi frumos. Părinţii sunt păzitorii acestei libertăţi şi dând treptat o mai mare libertate copiilor, îi iniţiază la bucuria profundă a vieţii (cf Discurs la a V-a Întâlnire mondială a familiilor, Valencia, 8 iulie 2006).

3. Această dorinţă simţită profund de părinţi şi învăţători de a educa copiii pe calea frumuseţii, adevărului şi bunătăţii, poate fi susţinută de industria mijloacelor de comunicare doar în măsura în care promovează demnitatea fundamentală a fiinţei umane, adevărata valoare a căsătoriei şi a vieţii familiale, cuceririle pozitive şi ţelurile umanităţii. De aici, necesitatea ca mijloacele de comunicare să participe la o formare efectivă şi la respectul eticii, este considerată cu interes particular şi urgenţă, nu doar de părinţi dar şi de către cei care au un sens de responsabilitate civică.

În timp ce se afirmă că mulţi lucrători în mass-media vor să acţioneze în mod just (cf Consiliul pontifical al comunicaţiilor sociale, Etica în comunicaţiile sociale, 4), trebuie să recunoaştem în egală măsură că cei care lucrează în acest sector se confruntă cu "presiuni psihologice şi dileme etice speciale" (Aetatis Novae, 19), care, uneori, din cauza competitivităţii comerciale, constrâng comunicatorii să coboare nivelul. Orice tendinţă de a realiza programe, inclusiv filme de animaţie şi jocuri video, care, în numele divertismentului, exaltă violenţa, reflectă comportamente antisociale sau banalizează sexualitatea umană, este perversiune, cu atât mai mult când aceste programe sunt adresate copiilor şi adolescenţilor. Cum poate fi explicat acest "divertisment" nenumăraţilor tineri inocenţi care sunt în realitate victime ale violenţei, exploatării şi abuzului? În acest sens, toţi ar trebui să se gândească la contrastul dintre Cristos care "luându-i în braţe (pe copii) îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei" (Mc 10,16) şi cel care scandalizează unul din aceşti mici ai lui "este mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară la gât" (Lc 17,2). Fac din nou apel la responsabilii industriei media, pentru ca să formeze şi să încurajeze producătorii la salvgardarea binelui comun, la susţinerea adevărului, la ocrotirea demnităţii umane individuale şi la promovarea respectului pentru necesităţile familiei.

4. Biserica însăşi, în lumina mesajului mântuirii care i-a fost încredinţat, este şi învăţătoare a umanităţii şi vede cu favoare oportunitatea de a oferi asistenţă părinţilor, educatorilor, comunicatorilor şi celor tineri. Parohiile şi programele şcolare astăzi ar trebui să fie de avangardă în ce priveşte educaţia la mijloacele de comunicare. Mai presus de toate, Biserica vrea să împărtăşească o viziune în care demnitatea umană să fie centrul oricărei comunicări valabile. "Eu văd cu ochii lui Cristos şi pot să-i dăruiesc celuilalt mult mai mult decât lucruri exterioare care-i sunt necesare: pot să-i dăruiesc privirea dragostei de care el are nevoie" (Deus caritas est, 18).

Din Vatican, 24 ianuarie 2007, Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales,

BENEDICTUS XVI








All the contents on this site are copyrighted ©.