Dedicată "Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor" cateheza papei Benedict al XVI-lea ţinută la audienţa generală de miercuri în aula Paul al VI-lea din Vatican

(RV- 17 ianuarie 2006) La audienţa generală de miercuri ţinută în aula Paul al VI-lea din Vatican, papa Benedict al XVI-lea a vorbit celor aproximativ 6000 de pelerini despre "Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor", amintind că în Italia, 17 ianuarie este Ziiua de reflecţie ebraico-creştină. Ambele evenimente au la bază rugăciunea. Iată, textul catehezei Sfântului Părinte:

„Dragi fraţi şi surori,

Începe mâine Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor pe care o voi încheia personal în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor, la 25 ianuarie, prin celebrarea Vesperelor la care sunt invitaţi şi reprezentanţii celorlalte Biserici şi Comunităţi ecleziale din Roma. Zilele de la 18 la 25 ianuarie iar în alte părţi ale lumii, săptămâna din jurul Rusaliilor - sunt un timp intens de angajare şi de rugăciune din partea tuturor creştinilor care pot să se folosească de materiale subsidiare elaborate împreună de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi de Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Am putut să-mi dau seama cât este de vie dorinţa unităţii la întâlnirile pe care le-am avut cu diferiţi reprezentanţi de B iserici şi Comunităţi ecleziale de-a lungul acestor ani şi, în mod foarte impresionant, în recenta vizită la patriarhul ecumenic Bartolomeu I, la Istanbul, în Turcia. Asupra acestor şi altor experienţe care mi-ai crescut inima de speranţă, voi reveni mai pe larg miercurea viitoare. Drumul unităţii rămâne desigur lung şi nu uşor; trebuie totuşi să nu ne descurajăm şi să continuăm a-l parcurge contând în primul rând pe sprijinul sigur al Aceluia care, înainte de se înălţa la cer, a promis la ai săi: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Unitatea este dar al lui Dumnezeu şi rod al acţiunii Duhului său. De aceea, este important să ne rugăm. Cu cât ne apropiem mai mult de Cristos convertindu-ne la iubirea sa, cu atât mai mult ne apropiem şi unii de alţii.

În unele ţări, între care Italia, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este precedată de Ziua de reflecţie ebraico-creştină, care se celebrează tocmai astăzi, 17 ianuarie. De aproape două decenii Conferinţa episcopală italiană dedică această Zi ebraismului cu scopul de a-i promova cunoaşterea şi stima şi pentru a intensifica raportul de prietenie reciprocă între comunitatea creştină şi cea ebraică, raport ce s-a dezvoltat pozitiv după Conciliul Vatican II şi după istorica vizită a Slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea la sinagoga mare din Roma. Şi prietenia ebraico-creştină, pentru a creşte şi a fi rodnică, trebuie să se întemeieze pe rugăciune. Invit de aceea pe toţi să îndreptaţi în acestă zi o invocaţie insistentă la Domnul pentru ca evrei şi creştini să se respecte, să se stimeze şi să colaboreze împreună pentru dreptate şi pace în lume.

Anul acesta tema biblică propusă pentru reflecţia şi rugăciunea comună în această „Săptămână” este: "Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească" (Mc 7,37). Sunt cuvinte luate din Evanghelia lui Marcu şi se referă la vindecarea unui surdomut din partea lui Isus. În această scurtă pericopă, evanghelistul povesteşte că Domnul, după ce i-a pus degetele în urechi şi după ce a atins cu salivă limba surdomutului, a săvârşit minunea spunând: „Effatà” care înseamnă „Deschide-te!”. Recăpătându-şi auzul şi redobândind darul vorbirii, acel om a trezit admiraţia celorlalţi provestind ceea ce i se întâmplase. Fiecare creştin, spiritualiceşte surd şi mut din cauza păcatului originar, primeşte la Botez darul Domnului care îşi pune degetele pe faţa lui, şi astfel, prin harul Botezului, devine capabil să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să-l proclame fraţilor. Mai mult, începând din acel moment este îndatorirea sa de a se maturiza în cunoaşterea şi în iubirea lui Cristos încât să poată vesti şi mărturisi cu succes Evanghelia.

Această temă, punând în lumină două aspecte ale misiunii fiecărei comunităţi creştine - vestirea Evangheliei şi mărturia carităţii - subliniază şi cât este de important a traduce mesajul lui Cristos în iniţiative concrete de solidaritate. Aceasta favorizează drumul unităţii, deoarece se poate spune că orice alinare, orcât de mică, pe care creştinii o aduc împreună suferinţei aproapelui, contribuie la a face mai vizibilă şi comuniunea dintre ei şi fidelitatea lor faţă de porunca Domnului. Rugăciunea pentru unitatea creştinilor nu poate totuşi să se limiteze la o săptămână din an. Invocaţia corală către Domnul pentru ca el să realizeze în timpurile şi modurile cunoscuta doar lui, deplina unitate a tuturor discipolilor săi trebuie să se extindă la fiecare zi a anulului. În afară de aceasta, armonia de intenţii în diaconia pentru a alina suferinţele omului, căutarea adevărului mesajului lui Cristos, convertirea şi pocăinţa, sunt etape obligatorii prin care fiecare creştin demn de acest nume trebuie să se unească cu fratele pentru a implora darul unităţii şi al comuniunii. Vă îndemn, deci, să petreceţi aceste zile într-un climat de ascultare rugătoare a Duhului lui Dumnezeu, pentru ca să se facă paşi semnificativi pe calea comuniunii depline şi pefecte între toţi ucenicii lui Cristos. Să ne obţină aceasta Fecioara Maria pe care o invocăm ca Mamă a Bisericii şi sprijin al tuturor creştinilor, sprijin al drumului nostru spre Cristos”.