"Chipurile copiilor de la Betleem, m-au însoţit multă vreme": interviu cu mons. Peter Fleetwood, vicesecretarul Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa

RV 10 ian 2007. Începe joi vizita în Israel şi în Teritoriile palestiniene a membrilor Comitetului de coordonare al conferinţelor episcopale de sprijn pentru Ţara Sfântă: este organismul care reuneşte membrii Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa, ai Comisiei Episcopatelor Comunităţii Europene şi din Statele Unite. În timpul vizitei, pînă pe 18 ianuarie, sunt prevăzute întâlniri la Ierusalim, Nazaret, Betleem şi Gaza, cu autorităţile israeliene şi palestiniene, dar mai ales în comunităţile creştine locale pentru a le aduce mesajul de solidaritate şi apropiere din partea întregii Biserici în aceste momente de dificultate. Redacţia centrală a cerut în acest sens mons. Peter Fleetwood, vice-secretarul Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa, ce l-a impresionat în ultimele sale călătorii în Ţara Sfântă:

Ins – "Feţele copiilor din Betleem: erau feţele unor copii traumatizaţi şi privirile lor m-au însoţit mult timp după aceea. Sunt foarte bucuros că putem vedea aceşti copii, chiar dacă nu este timpul necesar de a-i cunoaşte mai bine. Un alt aspect pe care aş vrea să-l subliniez este că pentru mine Universitatea de la Betleem reprezintă o stea de speranţă într-o situaţie aproape disperată. Întâlnind studenţii, vine şi întrebarea: 'de ce să-i mai pregăteşti pentru viitor din moment ce nu vor găsi un loc de muncă?'. Dar a ceda în faţa acestei situaţii, înseamnă să cedăm în faţa disperării (...). În Israel şi în Teritorii, aproape că nimeni nu trăieşte fără teamă. Sunt foarte mulţumit că Papa a pus accentul pe dreptul tuturor la siguranţa vieţii şi la dreptate".
Custodele franciscan al Ţării Sfinte, pr. Pierbattista Pizzaballa afirma recent că este o mare durere să faci intrarea solemnă în Betleem trecând prin zidul foarte înalt care separă Israelul de Cisiordania...

Ins – "Acum, acest zid poate că a limitat numărul de atacuri sinucigaşe, dar nu poate decât să creeze o formă diferită de tensiune şi duşmănie. Şi aceasta pentru că reprezintă, pe de o parte, simbolul separării bazate pe teamă şi, pe de alta, acest zid a "furat" efectiv accesul la resursele de apă, care sunt toate de partea israeliană a zidului. Chiar şi salezienii au fost separaţi în acelaşi fel de grădina lor, mulţi palestinieni sunt despărţiţi de familiile lor şi ca să meargă la ei trebuie să traverseze un punct de control, de cele mai multe ori la câţiva chilometri distanţă. Acest zid a creat o situaţie care, în opinia mea, nu face altceva decât să alimenteze duşmănia".
Aici, serviciul nostru audio: