Biserica şi marile provocări sociale evidenţiate de papa în discursul adresat Corpului diplomatic, în interviul acordat de cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone

RV 9 ian 2007. Ţelul unei lumi cu mai multă dreptate între popoare şi continente, cu resurse distribuite în mod just, cu State bogate mai solidare faţă de cele sărace, în care pacea să fie respectată, nu fragilă şi luată în derâdere. Nu a prezentat o utopie, Benedict al XVI-lea, în discursul adresat luni Corpului diplomatic acreditat pe lângă Sf. Scaun, ci un proiect practicabil, cu condiţia ca Ţările şi persoanele să-şi schimbe stilul de viaţă. Promovarea popoarelor şi apărarea valorilor fundamentale încep, însă, din ambientele ecleziale, cum subliniază cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone, la microfonul redacţiei centrale:
Ins 1– "Cum a relevat papa, marile provocări le putem recunoaşte atât în interiorul Bisericii cât şi 'ad extra'. În interiorul Bisericii este întotdeauna vie problema raportului dintre particular şi universale, deci, necesitatea de a întări comuniunea între centrul Bisericii universale, Sf. Scaun ca sediu al Vicarului lui Cristos şi Magisteriul său, cu realităţile Bisericiilor particulare".
Drama foametei în lume, inechităţile dintre Nordul şi Sudul umanităţii, interpelează direct şi Biserica de astăzi...
Ins 2 – "Chiar în discursul către Corpul diplomatic, papa a pus în prim plan această problemă. A făcut apel la solidaritate, la o distribuire mai justă a bunurilor pământului, pentru că pământul este bogat în resurse dar din nefericire de multe ori sunt distribuite în mod inechitabil. Papa a solicitat, în acest sens, noi măsuri economice de ajustare structurală, pentru că anumite structuri sunt cu adevărat nefaste".
Eminenţă, rămâne prioritară şi problema libertăţii religioase, încălcată şi astăzi în multe ţări ale lumii...
Ins 3 – "În Mesajul său pentru pace, papa a pus în centru persoana umană, şi între drepturile umane, dreptul la libertate religioasă (...), coloana de susţinere a tuturor celorlalte drepturi umane. Dacă este încălcat dreptul la libertate religioasă, sunt încălcate succesiv şi celelalte drepturi umane. Şi din nefericire, în diverse Ţări, dreptul la libertate religioasă nu se exprimă după cadrul în care ar trebui să se exprime orice persoană, orice grup social şi orice comunitate. Sf. Părinte, şi amintesc aici şi colocviile în Turcia, a subliniat acest drept la libertate religioasă, inclusiv la dimensiuni ecumenice, pentru că Biserica Catolică nu revendică dreptul la libertate religioasă numai pentru catolici, pentru minorităţile catolice, ci pentru toţi: pentru creştini, natural, dar şi pentru membrii altor religii ale lumii".
Ce roade au adus călătoriile apostolice ale papei efectuate în 2006?
Ins 4 – "Eu mă gândesc în particular la trei mari călătorii, fără să le neglijez pe celelalte: călătoria în Germania, călătoria în Spania pentru marea întâlnire a familiilor, călătoria în Turcia. Le-a precedat călătoria în Polonia (...). Pentru papa – după cum s-a exprimat el însuşi – călătoria în Polonia a reprezentat un act de recunoştinţă faţă de acea naţiune care ni l-a dăruit pe Ioan Paul al II-lea (...) Papa a fost primit cu entuziasm de Biserica poloneză: e o Biserică vie, curajoasă, fidelă cu toate că a trăit, cum am văzut şi noi, momente de incertitudine, de compromis în care a fost victimă chiar din cauza asupririi la care a fost supusă. Călătoria în Germania a permis papei să facă o frescă a raportului dintre credinţă şi raţiune, o temă foartă importantă pentru Ioan Paul al II-lea şi pe care Benedict al XVI-lea a reluat-o, amplificând reflecţiile sale de când era cardinal, şi acum, ca papă. A pus astfel bazele pentru marea călătorie în Turcia, cu o primire extraordinară (...), pentru a evidenţia ferma convingere a Bisericii de a continua pe calea dialogului şi în convergenţa tuturor resurselor sănătoase ale religiilor şi societăţilor, de a parcurge căile progresului, promovării vieţii, familiei şi păcii. Călătoria în Spania a focalizat rolul familiei, al familiei adevărate după planul primordial al lui Dumnezeu, al familiei fondată pe căsătorie, pe raportul bărbat-femeie şi pe identitatea bărbatului şi a femeii care nu trebuie să fie răvăşite de nicio intenţie şi de niciun proiect omenesc. Sub acest profil, atât discursurile cât şi bucuria imensă a mii şi mii de familii – amintim milioanele de persoane care l-au aşteptat în Spania – sunt şi o dovadă a voinţei exprimată de acea "pars sanior" ("partea mai sănătoasă") din societate de a continua realizarea planului lui Dumnezeu asupra familiei, în ciuda tuturor parcursurilor dificile, a suferinţelor şi dificultăţilor vieţii moderne, atât de complexă şi uneori complicată, mai ales în cadrul vieţii de familie, uneori privată de ocrotire (socială), neînsoţită de adecvate iniţiative legislative şi economice. Aşadar, marile călătorii apostolice din 2006 au pus bazele şi au aruncat seminţe promiţătoare în comunitatea internaţională, în Bisericile locale şi în Biserica universală".

Aici, serviciul audio: