Primit cu bucurie de comunitatea din Ţara Sfântă noul apel lansat în ziua de Anul
Nou de papa Benedict al XVI-lea: reflecţia pr. Pierbattista Pizzaballa, Custode franciscan
la Locurile Sfinte
(RV - 2 ianuarie 2007) „În fata situatiilor de injustitie si de violenta” care
continua sa se dezlantuie în lume, astazi mai mult ca oricând este „necesar a lucra
împreuna pentru pace”: este apelul lansat luni de Benedict al XVI-lea în bazilica
Sfântul Petru în timpul Liturghiei de solemnitatea Preasfintei Maria, Nascatoare de
Dumnezeu si cea de-a 40-a Zi Mondiala a Pacii. Papa şi-a îndreptat privirea
în mod special spre Ţara Sfântă înîlţând „insitenta sa rugăciune” pentru ca „să se
rezolve definitiv conflictul în act care - a subliniat - durează de acum de prea mult
timp”. În acest sens, să ascultăm reflecţia Custodelui de la Locurile Sfinte, părintele
franciscan Pierbattista Pizzaballa, contactat telefonic la Ierusalim. INS
- „Nu putem decât să împărtăşim şi să-i mulţumim papei pentru acest interes al
său mereu foarte aproape, foarte concret, pentru a rechema pe toţi la această realitate
care într-adevăr se deteriorează şi sfâşie viaţa tuturor persoanelor”. „Un acord
de pace - a spus papa - pentru a fi durabil trebuie să se sprijine pe respectul demnităţii
şi drepturilor persoanei...” INS - „Aceasta este o afirmaţie foarte
importantă, mai ales aici în Orientul Mijlociu, în Ţara Sfântă, unde foarte adesea
se vorbeşte despre hotare, despre spaţii, teritorii, etc. şi se pun pe planul al doilea,
chiar dacă invvoluntar, persoanele. Dacă ne-am gândim înainte de toate la nevoia persoanei,
a persoanei individuale, poate soluţiile ar fi mai aproape”. Unde în Ţara Sfântă
sunt vioalte mai mult aceste drepturi ale persoanelor? INS -
„Acest conflict implică viaţa tuturor persoanelor, israelieni şi palestinieni. Fireşte,
există şi cine stă mai rău: palestinienii, obiectul este acesta, suferă mai mult decât
toţi ceilalţi din cauza situaţiei economice, a divizărilor interne, a lipsei unui
Stat. Dar violenţa loveşte şi israelienii în mod indirect: este o situaţie care ce
macină într-adevăr viaţa aproape a tuturor familiilor acestei ţări”. 2007 poate
fi anul reluării procesului de pace în Ţara Sfântă? INS - „Noi ne urăm
să fie aşa. Recent, puţin înainte de Crăciun, preşedintele Abu Mazen şi premierul
israelian Olmert s-au întâlnit şi chiar dacă rezultatele nu au fost extraordinare,
deja faptul în sine că s-au întâlnit este pozitiv. Există un nou climat, o nouă atmosferă
foarte timidă, încă foare precară care spermă ca în 2007 să fie încurajată”. „...şi
apoi perspectivele pentru dialogul interpalestinian şi israeliano-palestinian...” INS
- „Perspective...dar într-adevar cu mult realism nu trebuie exagerat cu entuziasmele
si nici cu atitudinile de neîncredere. Este o situatie foarte instabila si incerta.
Trebuie sa lucram cu adevarat pentru a raspândi în toate grupurile o atitudine mat
moderata si mai constructiva decât cea care exista acum”. „Cristos - a spus
papa - este pacea noastră, el este marele pacificator al omenirii venit să abată
zidul de despărţire care separă oamenii şi popoarele...” INS - „Da,
pentru noi creştini, a spune aceasta la evrei şi musulmani, aici este cu adevărat
dificil. Suntem puţini...însă este unica mărturie pe care om putem da lui Cristos
şi a mărturisi cu prezenţa noastră, apartenenţa la Cristos şi mai ales demonstrând
printr-un stil de viaţă diferit şi mereu deschis şi liber faţă de toţi. Singurul lucru
pe care îl putem face sunt micile punţi, foarte mici, însă mereu necesare”. Cum
a trăit comunitatea creştină aceste sătbători ale Crăciunului? INS - „Anul
acesta sărbătorile au avut un ton destul de slab mai ales din cauza lipsei de pelerini:
erau foarte puţini, câţiva erau, nu vrea să fiu pesimist dar mult mai puţini în comparaţie
cu anii trecuţi. Însă dincolo de aceasta, Crăciunui este întodeauna Crăciun şi climatul
era senin, liniştit între toţi”. Doriţi să lansaţi un apel da la microfoanele
Radioului Vatican? INS - „Rugăciunea mea este ca mai ales liderii, toţi
liderii israelieni şi palestinieni, dar şi liderii religioşi, să ştie să ajute cu
curaj toate populaţiile pentru a privi înainte cu o atitudine mai pozitivă şi mai
de încredere faţă de altul: nu trebuie să încetăm niciodată de a-l căuta pe celălalt!”.