Comunitatea eclezială se pregăteşte să celebreze sfârşitul lui 2006, un an trăit intens de Benedict al XVI-lea, "păstor blând şi ferm al Bisericii". Panorama ministerului petrin în 2006

(RV - 29 decembrie 2006) Biserica se pregăteşte să celebreze sfârşitul anului 2006. Duminică 31 decembrie la ora 18 în bazilica vaticană Benedict al XVI-lea va conduce celebrarea Primelor Vespere pentru solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu şi imnul „Te Deum” de mulţumire pentru anul care s-a scurs. La terminarea celebării, papa Benedict va vizita ieslea de Crăciun amenajată în piaţa Sfântul Petru.Marcat de patru memorabile călătorii apostolice internaţionale, anul care se încheie a văzut publicarea primei enciclice a actualului pontif. Reparcurgem, deci, unele momente relevante ale ministerului petrin al lui Benedict al XVI-lea în aceste ultime 12 luni.
INS - secvenţe muzicale din "Te Deum" de W.A.Mozart
Adevăr şi Caritate: binomul cu care Benedict al XVI-lea s-a prezentat lumii la Liturghia sa pentru început de pontificat, la 24 aprilie 2005, este cheia de lectură pentru a înţelege mai bine anul 2006 al celui de-al 264-lea succesor al apostolului Petru. La 9 ianuarie, papa întâlnind corpul diplomatic a avertizat: „Cine este angajat pentru adevăr nu poate să nu refuze legea celui mai tare” care de atâtea ori „a marcat cu tragedii istoria omului”.

Iubirii creştine, Carităţii, papa i-a dedicat prima sa enciclică „Deus Caritas est” publicată la 25 ianuarie. „La începutul faptului de a fi creştin - scrie - nu se găseşte o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o persoană, care dă vieţii un orizont nou şi totodată orientarea ei decisivă”. Vorbind despre enciclică membrilor Consiliului pontifical „Cor Unum”, papa s-a oprit asupra cuvântului „iubire” astăzi „atât de irosit, atât de consumat şi abuzat”:
INS - „Nu putem să îl abandonăm pur şi simplu, dar trebuie să-l reluăm şi să-l purificăm şi să-l readucem la splendoarea originară, pentru ca să poată ilumina viaţa noastră şi readuce pe calea cea dreaptă. Aceasta a fost conştiinţa care m-a făcut să aleg iubirea ca temă a primei mele enciclice”
Enciclica devene un best seller: numai în Italia, în primele zece zile de la publicare s-a vândut un milion de exemplare. La 5 februarie Biserica a fost zguduită de uciderea preotului italian Andrea Santoro, la Trabzon în Turcia. La audienţa generală de miercuri, papa Benedict l-a amintit cu profundă emoţie:
INS - „Domnul să primească sufletul acestui tăcut şi curajos slujitor al Evangheliei şi să facă astfel ca jertfa vieţii sale să contirbuie la cauza dialogului dintre religii şi a păcii între popoare”.

 
La 3 martie, Benedict al XVI a vizitat sediul Radioului său. În clădirea „Palazzo Pio” papa a întâlnit marea comunitate Radio Vatican, în cea de-a 75-a sa aniversare de la întemeiere. Trei săptămâni mai târziu, s-a celebrat primul consistoriu ordinar public convocat de Benedict al XVI-lea. Papa a creat 15 noi cardinali, dintre care 12 electori: între aceştia, de remarcat numele cardinalului chinez, Zen Ze Kiun, din Homg Kong. Pe făgaşul mărturiei curajoase a adevrărului se înscrie discursul pontifului ţinut parlamentarilor Partidului Popular European. Este 30 martie. Benedict al XVI-lea reafirmă că tutelarea vieţii, apărarea familiei naturale şi dreptul părinţilor la educaţia fiilor sunt principii ce nu se pot negocia. Apoi, la 19 aprilie, în prima aniversare a alegerii sale, Benedict al XVI-lea a cerut credincioşilor să-l susţină. Cum?
INS - „Cer fiecăruia să continue să mă susţină rugându-l pe Dumnezeu ca să-mi dea harul să fiu păstor blând şi ferm al Bisericii sale”.

La 25 mai, Papa se află în Polonia pentru cea de-a doua sa călătorie apostolică internaţională. Este o vizită care aduce omagiu marelui şi iubitului său predecesor, Karol Wojtyla, Ioan Paul al II-lea. Dar în istorie va rămâne mai ale imaginea pontifului care se roagă în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, în timp ce haina sa albă pare să fie atinsă uşor de un curcubeu:
INS - „A lua cuvântul în acest loc de oroare, de acumulare de crime împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omului, ce nu are puncte de comparaţie în istorie, este aproape imposibil - şi este deosebit de dificil şi oprimant pentru un creştin, pentru un papă care provine din Germania. Într-un loc ca acesta cuvintele încetează, în fond, poate rămâne doar o tăcere de groază: o tăcere care este un strigăt lăuntric spre Dumnezeu: Pentru ce, Doamne, ai tăcut?”

Întors din Polonia papa a întâlnit mişcările ecleziale într-o mare reuniune a lor în piaţa Sfântul Petru. La 3 iunie, în vigilia Rusaliilor, 400 de mii de persoane se strâng în jurul lui Benedict al XVI-lea care le încurajeauză să fie martori ai adevăratei libertăţi:
INS - „Mişcările ecleziale vor şi trebui să fie şcoli ale acestei libertăţi adevărate. În această lume, atât de plină de libertăţi fictive ce distrug ambientul şi omul, vrem, cu forţa Duhului Sfânt, să învăţăm împreună adevărata libertate”.
În luna iunie, pe 22, pontiful ia o decizie importantă pentru conducerea Bisericii. S-a anunţat, de fapt, că de la 15 septembrie, cardinalul Tarcisio Bertone îl va înlocui pe cardinalul Angelo Sodano la conducerea Secretariatului de Stat. De la 8 la 9 iulie papa este în oraşul Valencia din Spania pentru cea de-a V-ea Întâlnire mondială a familiilor. În faţa secularismului ce avansează în societatea spaniolă ca în restul Occidentului, papa propune frumuseţea credinţei. „A ajuta familia” repetă Benedict al XVI-lea „este unul dintre serviciile cel mai importante care se pot face pentru binele comun al oamenilor şi al saocietăţii”. La terminarea călătoriei, un altă schimbare semnificativă de funcţii: părintele iezuit Federico Lombardi ia locul lui Joaquim Navarro-Valls la conducerea Sălii de presă a Sfântului Scaun. Vara Benedict al XVI, petrecută în parte la les Combes în regiunea italiană Valle d’Aosta şi apoi la Castel Gandolfo, este caracterizată de o angajare în toate direcţiile pentru încetarea războiului israelian-libanez. Papa proclamă o zi de rugăciune şi pocăinţă pentru ziua de 23 iulie. Apoi, pe 30, după masacrarea de copii în orăşelul libanez Cana, lansează un presant apel pentru pace:
INS - „În numele lui Dumnezeu mă adresez tuturor responsabililor acestei spirale de violenţă pentru ca să se depună imediat armele de către fiecare parte! Guvernanţilor şi Instituţiilor internaţionale le cer să nu cruţe nici un efort pentru a obţine această necesară încetare a ostilităţilor şi pentru a putea începe astfel a construi, prin dialog, o convieţuire durabilă şi stabilă a tututor popoarelor din Orientul Mijlociu”.

 
La întâi septembrie, pontiful s-a dus în pelerinaj la sanctuarul Sfintei Feţe din Manoppello în regiunea italiană Abruzzi. Apoi de la 9 la 14, se află în Bavaria, pământul său natal. Se duce cu fratele său Georg la locurile copilăriei şi se roagă la mormântul părinţilor. Călătoria va fi amintită, totuşi, pentru lecţia magistrală ţinută la universitatea din Regensburg, unde tânărul Joseph Ratzinger predase teologia. Aici, Benedict al XVI-lea pronunţă un discurs cu tema „Credinţă, raţiune şi universitate”. Dar atenţia, la care s-au oprit mass-media, a fost asupra unui citat dintr-un dialog medieval islamo-creştin care, rău interpretat, a stârnit proteste aprinse în lumea musulmană. Papa însuşi, la audienţa generală din 20 septembrie, a lămurit adevărata semnificaţie a lecţiei sale:
INS - „Intenţia mea era foarte diferită: plecând de la ceea Manuel al II-lea spun eulterior în mod pozitiv, printr-un cuvânt foarte frumos, în legătură cu raţiunea care trebuie să călăuzească în transmiterea credinţei, voiam să explic că nu religie şi violenţă dar religie şi raţiune merg împreună”.

 
„Martori ai lui Isus Înviat, speranţa lumii”: aceasta a fost tema celei de-a IV-a Întâlniri bisericeşti naţionale în oraşul italian Verona de la 16 la 20 octombrie. Papa s-a aflat în acest oraş pentru a întâlni diferitele „suflete” al Bisericii care este în Italia. În discursul său, Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra schimbării radicale a identităţii noastre care derivă din întâlnirea cu Cristos:
INS - „Propriul meu eu îmi este luat şi este introdus într-un nou subiect mai mare, în care eu-l meu este din nou, dar transformat, purificat, „deschis” prin inserarea în altul, în care capătă noul său spaţiu de existenţă. Devenim în felul acesta „una în Cristos” (Gal 3,28), un unic subiect nou, şi eu-l nostru este eliberat de itolarea sa. ‚Eu dar nu mai sunt eu’: aceasta este formula existenţei creştine întemeiate pe Botez, formula învierii în timp, formula 'noutăţii' creştine chemate să transforme lumea”.

 
Ultima parte a lui 2006 a fost dedicată de papa mai ales ecumensimului, dialogului interreligios şi promovării păcii. La 23 noiembrie, primeşte în Vatican arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams. Cu primatul Comuniunii anglicane, Benedict al XVI-lea semnează o Declaraţie comună. Dificultăţile nu sut trecute cu vederea, dar dialogul continuă. Semnificativă apoi, întâlnirea, tot la Roma, cu arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, Hristodoulos în data de 13 decembrie. Un eveniment precedat de istoricul moment, călătoria apostolică a lui Benedict al XVI-lea în Turcia, de la 28 noiembrie la 1 decembrie. Cu toate preocupările din ajun, papa a i-a cucerit pe toţi. Foarte curând, tensiunea scade şi se transformă în căldură de afecţiune. La terminarea călătoriei, ziarele turceşti vorbesc despre un papă-tată. Rămâne în ochi imaginea pontifului care se reculege în meditaţie în Moscheea Albastră din Istanbul şi îmbrăţişarea fraternă cu patriarhul ecumenic ortodox Bartolomeu I. La audienţa generală succesivă, la întoarcerea la Roma, papa exprimă urarea ca recenta sa călătorie în Turcia să aducă roade bune:
INS - „Să ajute Dumnezeu cel atotputernic şi milostiv poporul turc, guvernanţii săi şi reprezentanţii diferitelor religii, pentru a construi împreună un viitor de pace, astfel ca Turcia să poată fi o ‚punte’ de prietenie şi de fraternă colaborare între Occident şi Orient”.
Pace, deci, în inima lui Benedict al XVI-lea care consacră persoanei umane cel de-al 40-lea mesaj pentru Ziua Mondială a Păcii de la 1 ianuarie 2007. „Pacea - afirmă - este dar al lui Dumnezeu”, dar şi o „îndatorire” a omului, „o angajare ce nu cunoaşte răgaz”. Şi încă o dată cere claritate în a recunoaşte şi apăra acel patrimoniu de valori care este porpriu omului ca atare. Acea respectare, fără condiţii, a vieţii care este adevăratul fundament al păcii”.
Aici serviciul nostru audio: