Viaţa Bisericii Catolice: privire retrospectivă asupra anului 2006

(RV - 28 decembrie 2006) Sfârşit de an, timp de bilanţ. O privire panoramică asupra Bisericii Catolice în 2006: documente pontificale, evenimente bisericeşti, conflicte urmărite cu solicitidine de Sfântul Scaun, noi paşi pe calea ecumensimului şi a dialogului interreligios. Prezintă Anca Mărtinaş:

O privire panoramică asupra Bisericii Catolice în anul 2006 impune o împărţire a evenimentelor din Biserica universală fie dintr-o perspectivă cronologică, fie dintr-una tematică, aceasta din urmă având calitatea de a arăta imaginea multitudinii şi diversităţii operelor pe care le-a înfăptuit Biserica în anul care se încheie.
Oprindu-ne mai întâi la documentele vaticane, anul 2006 stă sub semnul scrisorii enciclice Deus caritas est, primul document pontifical de acest fel al Papei Benedict al XVI-lea, purtând data 25 decembrie 2005 şi dat publicităţii în data de 25 ianuarie 2006, care a înregistrat un record editorial fără precedent pentru o enciclică; de exemplu, doar în Italia, au fost vândute peste un milion de exemplare, din care 500.000 în primele cinci zile ale apariţiei broşurii în librării. Clar sugerată în titlu, tema centrală ilustrată în enciclică este proclamarea unui adevăr ce constituie esenţa creştinismului, şi anume, că Dumnezeu este iubire, adevăr de la care derivă întreaga bogăţie de principii creştine, de la apărarea vieţii şi respectul demnităţii persoanei umane până la fundamentul moralităţii acţiunilor politice; proclamarea lui Dumnezeu ca fiind Iubire este scopul existenţei Bisericii şi mesajul central pe care îl are de transmis lumii.
Deus caritas est indică, totodată, tonul şi conţinutul discursurilor pontifului din acest an; de exemplu, întâlnind, la începutul lunii ianuarie, corpul diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, Papa Benedict al XVI-lea a spus că „cine se pune în slujba adevărului nu poate admite legea celui mai puternic, lege care trăieşte din minciună şi care, de nenumărate ori, a marcat cu semnul tragediei istoria omului.
În documentele vaticane din acest an, un loc central l-a ocupat familia şi problemele pe care aceasta le are de înfruntat, Consiliului Pontifical pentru familie difuzând în luna iunie documentul: Familia şi procrearea umană, în care se reafirmă convingerea că numai familia întemeiată pe căsătorie este locul adecvat pentru a procrea în mod responsabil.
Dar leitmotivul documentelor vaticane din 2006 a fost îndemnul la rugăciune, prezent în mod stăruitor în mesajul pentru Ziua Mondială a Vocaţiilor, celebrată în duminica a IV-a a Paştelui, Duminica Bunului Păstori, mesaj în care Benedict al XVI-lea afirmă că secretul pentru a face să încolţească noi vocaţii la preoţie şi viaţa consacrată a fost şi rămâne rugăciunea, amintind că Biserica are nevoie de preoţi şi de persoane consacrate pentru misiunea de sfinţire a lumii.

*
Anul 2006 a fost umbrit de numeroase conflicte urmărite cu solicitudine de către Sfântul Scaun, soarta populaţiilor care suferă din cauza războaielor fiind o preocupare pentru Suveranul Pontif care a fixat, pe 23 iulie 2006, o zi specială de rugăciune şi de pocăinţă, invitând pe păstorii şi pe credincioşii tuturor Bisericilor particulare precum şi pe toţi credincioşii din lume să implore de la Dumnezeu darul preţios al păcii. Nu o dată a invocat Sfântul Părinte, în discursurile şi mesajele sale, respectul demnităţii persoanei umane, ca o condiţie esenţială pentru pacea familiei umane. De altfel, mesajul Sanctităţii Sale Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 40-a Zi Mondială a Păcii, care se va celebra la 1 ianuarie 2007, va fi dedicat temei: „Persoana umană: inima păcii”.

*
În plan ecumenic, 2006 a fost un an rodnic, data de 14 decembrie intrând în istorie graţie întâlnirii în Vatican dintre Benedict al XVI-lea şi arhiepiscopul ortodox al Atenei şi a toată Grecia, aflat pentru prima dată în vizită oficială la Papa şi Biserica Romei. Într-o Declaraţie comună pontiful şi arhiepiscopul Hristodoulos au subscris necesitatea de a persevera pe calea unui dialog teologic constructiv pentru a restabili deplina unitate a creştinilor.
Printre gesturile ecumenice din acest an, care se leagă de numele Papei Benedict al XVI-lea, se numără şi primirea în Vatican a arhiepiscopului de Canterbury, Rowan Williams şi, nu poate fi uitată, reuniunea din luna septembrie la Belgrad în Serbia a Comisiei mixte internaţionale pentru Dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Un eveniment important după o întrerupere care a durat şase ani.
Şi cum ar putea fi uitată îmbrăţişare fraternă cu patriarhul Bartolomeu I, la Istanbul, pecete a valorii ecumenice pe care a avut-o călătoria apostolică în Turcia. Aşa cum nu poate fi uitat cum la Fanar, sediul patriarhatului ecumenic, papa i-a invitat pe catolici şi pe ortodocşi să colaboreze pentru „comuniunea în caritate şi adevăr”.
Tot la capitolul ecumenism se înscrie audienţa la Sfântul Părinte a Comisiei de pregătire a celei de-a
III-a Adunări Ecumenice Europene reunite la Roma, între 24 şi 27 ianuarie 2006, într-o prima etapă a unui itinerar spiritual care va culmina la Sibiu în septembrie 2007.
INS - secvenţe muzicale.
Aici prima parte a serviciului audio:

*
În anul ce se încheie, Biserica şi-a îndreptat atenţia, în mod special, spre Africa, în luna iunie fiind prezentate în Sala de presă a Sfântului Scaun temele de reflecţie în vederea celei de-a II-a Adunări speciale a Sinodului episcopilor pentru Africa, continent care, în ciuda dramelor care continuă să-l lovească caută să construiască dreptatea şi reconcilierea după care să ajungă la pace, la progres şi la prosperitate. Adeseori „uitate” de potenţele lumii, statele Africii sunt în atenţia Bisericii, Benedict al XVI-lea definind Africa "marea speranţă a Bisericii.

Grija Bisericii s-a manifestat şi în privinţa ţiganilor, un popor nomad lovit adesea, în decursul secolelor, de persecuţii şi pus la colţ într-un context de discriminări şi de prejudecăţi, în mare parte rod al unei necunoaşteri şi neînţelegeri culturale. Acestei populaţii, Biserica, prin Consiliul Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Intineranţi, a dedicat, în februarie 2006, un document ce conţine o viziune globală a lucrării Bisericii pentru evanghelizarea nomazilor, document intitulat „Orientări pentru o pastoraţie a ţiganilor”.
*
Din vederea panoramică a anului ce se încheie nu pot lipsi călătoriile apostolice ale Sfântului Părinte: cea din Polonia, în luna mai; apoi la Valencia, la Întâlnirea Mondială a Familiilor, în luna iulie, urmată, în septembrie, de vizita în Germania şi ultima, istorica vizită în Turcia, între 28 noiembrie şi 1 decembrie.
La acestea se adaugă vizitele pastorale în Italia, la Verona, în octombrie, cu ocazia celei de-a patra Reuniuni naţionale a Bisericii din Italia şi pelerinajul la Sanctuarul Sfintei Feţe de la Manoppello, din luna septembrie.
*
Şi în acest an sângele martirilor a udat câmpul Bisericii, făcând să crească nu doar sămânţa creştinilor dar şi pe aceea a speranţei de a putea construi „o adevărată fraternitate între popoare în respectul reciproc al convingerilor religioase ale fiecăruia”. Printre aceşti „martori curajoşi ai Evangheliei în Caritate” s-a aflat preotul Andrea Santoro, din clerul „fidei donum” al diecezei de Roma, asasinat în Turcia şi sora Leonella Sgorbati, din congregaţia Misionarele Consolatei, „ucisă în mod barbar” la Mogadishu, capitala Somailei.

*
Şi, mutându-ne privirea de la martorii curajoşi ai Evangheliei spre România, anul 2006 a fost unul în care credincioşii catolici au trebuit să fie martorii indiferenţei autorităţilor rămase surde la apelurile de salvare a Catedralei din Bucureşti, apeluri ajunse şi de la Sfântul Scaun, care a urmărit şi care continuă să urmărească de aproape situaţia, „în speranţa că se va găsi o soluţie rapidă şi satisfăcătoare la această chestiune spinoasă”, după cum se spune în comunicatul transmis de Biroul de Presă al Sfântului Scaun, la începutul lunii decembrie, în care se aminteşte autorităţilor din România că protejând Catedrala din Bucureşti, se protejează nu doar patrimoniului istoric pe care aceasta îl constituie şi valorile de credinţă pe care aceasta le reprezintă, ci şi patrimoniul de valori ale întregii populaţii româneşti.
*
Revenind la cum a fost pentru Biserică anul de la care ne luăm rămas bun, nu putem să nu vedem că tot ceea ce s-a întreprins a stat sub semnul privirii pline de încredere şi de speranţă în milostivirea divină, singurul izvor de la care rădăcinile omenirii îşi pot trage seva binelui.
INS- secvenţe muzicale "Te Deum", melodie gregoriană.
Aici a doua parte a serviciului audio: