Papa îndeamnă la a îndrepta privirea spre toţi copiii suferinzi şi abuzaţi în lume, cei născuţi precum şi cei nenăscuţi

(RV - 28 decembrie 2006) Biserica a celebrat joi sărbătoarea Pruncilor Nevinovaţi Martiri, copiii ucişi de Irod în încercarea de a-l elimina pe Isus. În Evanghelie liturghiei se citeşte că atunci un strigăt s-a înălţat „în Rama, plâns şi jale multă: Rahela îşi plânge copii şi nu se lasă mângâiată, pentru că nu mai sunt” (Mt 2,17-18). Şi papa Benedict al XVI-lea în ultimele zile s-a referit de mai multe ori la strigătul copiilor, victime ale violenţei din partea celor mari.
Astfel, la Liturghia noţii de Crăciun papa a amintit că Dumnezeu însuşi, făcându-se om, s-a născut ca un „copil lipsit de apărare având nevoie de ajutor”; „s-a născut într-un grajd”, în sărăcie:
INS - „Semnul lui Dumnezeu este copilul. Semnul lui Dumnezeu este că el se fac mic pentru noi. Acesta este modul său de a domni. El nu vine cu putere şi manifestări externe grandioase. El vine ca prunc - fără apărare şi având nevoie de ajutorul nostru. Nu vrea să ne oprime cu puterea sa”. Mai mult „ia de la noi frica de măreţia sa”. Cere iubirea noastră: de aceea se face copil”.
„În felul acesta, Dumnezeu - continuă pontiful - ne învaţă să-i iubim pe cei mici” şi „pe cei slabi. Ne învaţă astfel respectul faţă de copii”.
INS - „Pruncul din Betleem ne îndreaptă privirea spre toţi copiii suferinzi şi abuzaţi în lume, cei născuţi ca şi ce nenăscuţi. Spre copiii care, ca soldaţi, sunt introduşi într-o lume de violenţă; spre copiii care trebuie să cerşească; spre copiii care suferă mizerie şi foame, spre copiii care nu primesc nici o iubire. În ei toţi, pruncul de la Betleem ne interpelează; ne interpelează Dumnezeu care s-a făcut mic”.
Papa Benedict al XVI-lea dedică mesjaul pentru Ziua Mondială a Păcii de la 1 ianuarie 2007, în special copiilor „al căror viitor este compromis de exploatarea şi răutatea adulţilor fără scrupule”. Vorbeşte despre „morţi tăcute provocate de foame, de avort, de experienţele asupra embrionilor”.
Cu exact un an în urmă, la 28 decembrie 2005, papa Benedict la audienţa generală de miercuri amintea, explicând psalmul 138 că „ochii iubitori ai lui Dumnezeu se îndreaptă spre fiinţa umană” când „este încă informă în sânul matern”. „Măreţia acestei mici creaturi umane nenăscute - a spus - este faptul de a fi deja „cuprinsă în iubirea sa”; „în cartea vieţii Domnului sunt deja scrise zilele pe care acea creatură le va trăi şi le va umple cu fapte în timpul existenţei pământeşti”.
Benedict al XVI-lea invită la curajul coerenţei: Irod spunea că vrea să i se închine Pruncului dar în realitate voia să-l ucidă. Numai respectând în mod coerent fiecare persoană, în orice fază a vieţii sale - afirmă papa - „se promovează pacea”. Iar copii „prin nevonovăţia lor- subliniază - îmbogăţesc omenirea de bunătate şi spranţă şi, cu durerea lor, ne stimulează să devenim făuritori de dreptate şi de pace”.
 
Aici serviciul nostru audio: