A murit Piergiorgio Welby. Politica încearcă instrumentalizarea cazului pentru a deschide calea eutanasiei

RV 21 dec 2006. Deznodământ neaşteptat în cazul pacientului italian Piergiorgio Welby, amplu mediatizat sub eticheta "cazul Welby", care a murit miercuri seară la Cremona după ce a cerut ca medicul să-i întrerupă alimentarea respiraţiei artificiale ce-l ţinea în viaţă din 1977. Afectat de distrofie musculară progresivă, Welby, 61 de ani, se exprima în ultimii ani numai prin semne. Vestea morţii a fost dată joi dimineaţă de medicul său care la conferinţa de presă a declarat că "a respectat voinţa pacientului de a muri". În septembrie a.c., Welby ceruse preşedintelui Italiei să "poată muri cu demnitate". Cazul a suscitat numeroase intervenţii şi polemici, ajungându-se şi la tribunalul din Roma de la care a cerut întreruperea îngrijirilor medicale, un recurs considerat însă inadmisibil. Cu o zi înainte de muri, luarea de poziţie din partea Consiliului superior al sănătăţii din Italia, pentru care îngrijirea medicală care-l ţinea în viaţă nu prezenta caracteristicele înverşunării terapeutice.
Redacţia centrală a contactat pe mons. Elio Sgreccia, preşedintele Institutului de bioetică al Universităţii catolice "Sacro Cuore":
Ins mons. Sgreccia – "A fost vorba, mai degrabă de o solicitare de întrerupere a îngrijirilor medicale. Acel tratament este administrat de obicei bolnavilor cu acelaşi tip de afecţiune: cea mai mare parte dintre ei îl cer şi îl suportă, dar în acest caz a fost o cerere explicită de respingere a tratamentului. Refuzul curelor medicale este juridic admis în Constituţia italiană, dar lipseşte legea de aplicare. Din punct de vedere etic, refuzul curelor, dacă acestea sunt proporţionate, este o cerere ilicită; dar dacă pacientul insistă şi respinge aceste tratamente, nu poate fi constrâns. Medicul care întrerupe tratamentul se expune la judecata legii. În acest caz e greu de înţeles: noi nu putem şti dacă pacientul a cerut acest lucru pentru că a refuzat un tratament considerat insuportabil pentru el, şi în acest caz cererea poate fi moral licită, sau dacă pacientul a făcut această cerere pentru a o transforma într-o bătălie politică şi, prin urmare, să obţină o lege care deschide calea eutanasiei. Faptul de a fi "politicizat" pacientul, de a-l fi pus în condiţia de a include cererea sa într-o campanie pro-eutanasie, a făcut imposibil să cunoaştem dacă cererea sa căuta binele său sau binele partidului său".
Lumea politică italiană este divizată: forţele de centru-dreapta au vorbit de instrumentalizare din partea partidului radical şi a cerut "arestarea vinovaţilor de omucidere". Majoritatea parlamentară, de centru-stânga, a solicitat o confruntare în forul legislativ pe tema eutanasiei şi a limitei dintre viaţă şi moarte. Iată comentariul profesorului Francesco D'Agostino, preşedintele Uniunii juriştilor catolici italieni:
Ins prof. D'Agostino – "Declaraţiile despre sfârşitul lui Piergiorgio Welby sunt marcate intenţionat de o anumită ambiguitate şi prin urmare este greu să evaluezi ce s-a întâmplat, dacă este vorba de o adevărată eutanasie sau de un alt tip de intervenţie. Cred, însă, că la câteva ore de la moartea acestui om, care cu siguranţă a suferit foarte mult, ar fi foarte bine venită o anumită relaxare mediatică pentru ca acest caz să inducă pe toţi la o reflecţie profundă despre sensul morţii, al durerii şi al suferinţei".
Moartea lui Welby poate crea un precedent, în opinia Dvs., din punct de vedere legislativ?
Ins prof. D'Agostino – "Consider că nu este niciun motiv pentru a vorbi de precedente. Legislaţia italiană în vigoare este foarte clară şi completă: "nu" eutanasiei, "nu" înverşunării terapeutice şi "da" – chiar dacă este vorba de un da tragic – respingerii tratamentului din partea pacienţilor. Cei care doresc noi intervenţii legislative nu-şi dau seama – sau din păcate îşi dau seama foarte bine, în funcţie de cazuri – că ceea ce urmăresc cu adevărat este legalizarea eutanasiei în ţara noastră (Italia). Aşadar, aceste lucruri trebuie spuse în mod explicit şi în public, fără a porni de la cazuri dureroase şi tragice şi mai ales ajutând poporul italian să se gândească la consecinţele extrem de vaste, la nivel de tutela bolnavilor mai slabi, pe care le-ar putea avea legalizarea eutanasiei".

Aici, serviciul nostru audio: