Catolicii turci încurajaţi de vizita lui Benedict al XVI-lea: confirmă preşedintele episcopatului catolic turc, mons. Ruggero Franceschini

(RV - 4 decembrie 2006) La recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, duminica trecută, cu credincioşii reuniţi la amiază în piaţa Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea şi îndreptat gândul la recenta călătorie apostolică făcută în Turcia. Papa a urat ca din acest eveniment să derive un rodnic dialog cu musulmanii şi a adresat un salut plin de afecţiune micii comunităţi catolice turceşti. Cuvinte care au încurajat catolicii din Turcia, după marea emoţie trăită zilele trecute. Iată mărturia preşedintelui episcopatului turc, mons. Ruggero Franceschini, contactat telefonic la Efes de redacţia noastră centrală:
INS - „Mica turmă a făcut într-adevăr tot ce putea pentru papa. Mica turmă s-a rugat mult, a dat atât de mult sub aspect personal. Am putut constata că din momentul trăit la Efes, un moment numai de rugăciune, de contact, de întâlnire, vizita şi-a schimbat puţin din tonalitate şi a devenit o vizită pastorală, plină de afecţiune şi a rămas astfel apoi în inima oamenilor. Acum lumea e mulţumită”.
Papa însuşi la rugăciunea „Angelus” a afirmat că în Turcia comunitatea catolică trăieşte în condiţii adesea nu uşoare. Desigur, vizita Sfântului Părinte a lăsat o încurajare...
INS - „Da, ne venea greu înainte, acum suntem conştienţi că noi putem trăi aceste două dimensiuni pe care ni le-am dat, adică de a constitui prezenţe şi a da mărturii. Restul nu ne interesează prea mult, deoarece nu putem face apostolat, dar putem da mărturie de corectitudine, de primire, de colaborare, de dialog cu lumea. Am fost încurajaţi, într-adevăr, în aceasta”.

Pe de altă parte a reafirmat urarea ca această vizită pastorală să ducă la un dialog rodnic cu credincioşii musulmani. Vă aşteptaţi, în acest sens, la un rezultat fericit în raporturile dintre „mica turmă" care este comunitatea catolică, şi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor turci de credinţă musulmană?
INS - „Da, mai ales cu poporul. Dialogul trebuie să-l menţinem şi cu autorităţile. Ne-am gândit la posibila constituire a unei comisii mixte, care să studieze acele porbleme care uneori crează frecuşuri între noi. Sunt probleme , ca de pildă aceea de a nu fi recunoscuţi şi astfel avem atâtea dificultăţi când e vorba de a repara bisericii şi aşa mai departe. Nu trebuie să pierdem timpul acum când ne-am deschis. Au fost cu adevărat discursuri deschise, şi cele de la Ankara”.
Gândindu-ne şi la temerile din ajunul acestei călătorii, s-a văzut apoi cât de mult papa Benedict a ştiut să cucerească până şi afecţiunea poporului turc...
INS - „Aceasta a fost într-adevăr surpriza cea mai frumoasă! Papa a avut atitudinea cea mai bună, disponibil la tot, în orice momemt, mereu zâmbind, mereu primitor. S-a văuzt un papă Ratzinger pe care ei poate nu-l cunoşteau şi poate chiar nici noi, într-o dimensiune atât de umană, atât de bună, încât îl chemau Papa- Tată!”
Există un moment deosebit ale acestei călătorii pe care îl amintiţi cu mai multă afecţiune, având în vederea vecinătatea de Sfântul Părinte de care v-aţi bucurat în aceste zile în Turcia?
INS - „Surprinzător m-am aflat aproape întotdeauna în faţa papei în timpul prânzului şi al cinei şi am notat un stil, un fel de a fi atât de bun şi amabil. Am cunoscut această dimenisune umană, bună, de umor, disponibil să salute copii care au venit la miezul nopţii să-i cânte sub ferestrele reşedinţei din Istanbul, fpat ce ne-a suprins imens de mult”.