2006-12-03 12:16:34

Călătoria apostolică în Turcia, o experienţă de neuitat; Adventul, timp de speranţă. Textul alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea, duminică la rugăciunea "Angelus"


(RV - 3 decembrie 2006) Dragi fraţi şi surori, doresc să mulţumesc încă o dată, împreună cu voi, Domnului pentru călătoria apostolică pe care am făcut-o zilele trecute în Turcia: în ea m-am simţit însoţit şi susţinut de rugăciunea întregii comunităţi creştine. Tuturor, mulţumirea mea cordială” Miercurea viitoare, în timpul audienţei generale, voi avea prilejul să vorbesc mai pe larg despre această experienţă spirituală şi pastorală de neuitat, din care sper să provină roade de bine pentru o cooperare tot mai sinceră între toţi ucenicii lui Cristos şi pentru un dialog rodnic cu credincioşii musulmani. Simt acum nevoia să reînnoiesc gratitudinea mea tuturor celor care au organizat călătoria şi au contribuit în diferite moduri la desfăşurarea ei paşnică şi fructuoasă. Un gând special adresez autorităţilor Turciei şi poporului turc prieten care mi-a rezervat o primire demnă de tradiţionalul său spirit de ospitalitate.

Doresc mai presus de toate să amintesc cu recunoscătoare afecţiune scumpa comunitate catolică care trăieşte pe pământ turcesc. Mă gândesc la ea în timp ce, cu duminica de azi, intrăm în timpul Adventului. Am putut întâlni şi celebra Sfânta Liturghie împreună cu aceşti fraţi şi surori ai noştri care se găsesc în condiţii adesea nu uşoare. Este într-adevăr o mică turmă, felurită, plină de entuziasm şi de credinţă, care, am putea spune, trăieşte constant de o manieră intensă experienţa Adventului susţinută de speranţă. În Advent, liturgia ne repetă adesea şi ne asigură, ca şi cum pentru învinge neîncrederea noastră naturală, că Dumnezeu „vine”: vine să stea cu noi, în orice situaţie a noastră; vine să locuiască în mijlocul nostru, să trăiască cu noi şi în noi; vine să acopere distanţele ce ne despart şi ne separă; vine să ne reconcilieze cu el şi între noi. Vine în istoria omenirii, să bată la uşa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei de bunăvoinţă, pentru a aduce indivizilor, familiilor şi popoarelor darul fraternităţii, al concordiei şi al păcii. De aceea, Adventul este în gradul cel mai înalt timpul speranţei în care cei care cred în Cristos sunt invitaţi să rămână în aşteptare vigilentă şi lucrătoare alimentată de rugăciune şi de angajare prin fapte de caritate. Fie ca apropierea Naşterii lui Cristos să poată umple inimile tuturor creştinilor de bucurie, de seninătate şi de pace!

Pentru a trăi în modul cel mai autentic şi rodnic această perioadă de Advent, liturgia ne îndeamnă să privim la Preasfânta Maria şi să pornim la drum în mod ideal împreună cu ea spre peşterea din Betleem. Când Dumnezeu a bătut la uşa tinerei sale vieţi, ea l-a primit cu credinţă şi cu iubire. Peste câteva zile o vom contempla în misterul luminos al Neprihănitei sale Zămisliri. Să ne lăsăm împreună atraşi de frumuseţea sa, reflex al gloriei divine, pentru ca „Dumnezeu care vine” să găsească în fiecare dintre noi o inimă bună şi deschisă, ca el să o poată copleşi cu darurile sale”.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, papa Benedict a salutat credincioşii în limbile italiană, franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi din nou în italiană. Primul salut l-a adresat unor tinere din Mişcarea Focolarelor:

„Salut cu afecţune numerosul grup de tinere din Mişcarea Focolarelor, venite din diferite ţări ale Europei şi Americii Latine pentru o întâlnire de formare. Dragi tinere, învăţaţi de la Fecioara Maria să deveniţi ucenice adevărate ale lui Isus. Domnul să vă binecuvânteze!”.








All the contents on this site are copyrighted ©.