Muzeele Vaticane, simbioză de civilizaţie clasică şi ebraico-creştină, concentrat de teologie prin imagine. Discursul papei adresat personalului de la Muzeele Vaticane, primit în audienţă la 500 de ani de la înfiinţare.

RV 24 nov 2006. "Marea civilizaţie clasică şi cea ebraico-creştină nu se opun între ele, ci converg în unicul plan al lui Dumnezeu. Muzeele vaticane, vizitate numai în acest an deja de peste 4 milioane de persoane, au o responsabilitate extraordinară din punctul de vedere al mesajului creştin" – este, pe scurt, discursul papei Benedict al XVI-lea primind joi seara în aula Paul al VI-lea personalul Muzeelor vaticane cu ocazia împlinirii celui de al cincilea centenar de la înfiinţare.
În fiecare zi, a afirmat Sf. Părinte în discursul său, mii de persoane vizitează Muzeele vaticane. În 2006, numărul lor a depăşit deja 4.000.000. "Cine sunt, de fapt, aceşti vizitatori?" – s-a întrebat pontiful. Între ei, a continuat, mulţi nu sunt catolici, atâţia nu sunt creştini şi poate chiar fără credinţă. O mare parte dintre ei vizitează şi Bazilica Sfântul Petru. Toate acestea, a afirmat, ne fac să ne gândim la repsonsabilitatea extraordinară pe care o au Muzeele vaticane din punctul de vedere al mesajului creştin. Finalitatea Muzeelor este redată şi de inscripţia papei Benedict al XIV, la jumătatea veacului al XVIII-lea: 'Ad augendam Urbis splendorem / et asserendam Religionis veritatem", "pentru a promova splendoarea Romei şi afirmarea adevărului Religiei (creştine)".
Ins 1 – "Apropierea de adevărul creştin, mediată de expresia artistică şi istorico-culturală are o şansă în plus de a vorbi inteligenţei şi sensibilităţii persoanelor care nu aparţin Bisericii catolice şi care uneori pot nutri faţă de aceasta prejudecăţi şi neîncredere. Cei care vizitează Muzeele vaticane au posibilitatea de a se cufunda într-un concentrat de 'teologie prin imagine', zăbovind în acest sanctuar de artă şi credinţă".
E parte integrantă din codul genetic al Muzeelor vaticane faptul că "marea civilizaţie clasică şi cea ebraico-creştină nu se opun între ele ci converg în unicul plan al lui Dumnezeu". O demonstrează magnificul grup statuar Laocoon, care deşi este o operă profană, o dată intrată în contextul vatican, capătă lumina sa cea mai deplină şi autentică. "Este lumina creaturii umane plasmate de Dumnezeu, a libertăţii în drama răscumpărării sale, suspendată între pământ şi cer, între trup şi spirit. Este lumina unei frumuseţi ce izvorăşte din interiorul operei artistice şi conduce spiritul să se deschidă spre sublim, acolo unde Creatorul întâlneşte creatura făcută după chipul şi asemănarea sa". În capodopera "Laocoon", a continuat papa, descoperim logica proprie a întregului Muzeu vatican, care în această perspectivă apare cu adevărat un tot unitar în articularea complexă a secţiunilor sale, atât de diverse între ele.
Ins 2 – "Sinteza dintre Evanghelie şi cultură apare şi mai vădit în unele sectoare şi aproape 'materializată' în unele opere: mă gândesc la sarcofagele muzeului Pio-creştin, sau la mormintele Necropolei de Via Triumphalis, a cărei arie muzeală a fost extinsă în acest an, sau la colecţia etnologică excepţională de provenienţă misionară. Muzeul arată într-adevăr o împletitură continuă între creştinism şi cultură, credinţă şi artă, divin şi uman. Capela Sixtină reprezintă, în acest sens, un pisc ce nu poate fi depăşit".
În finalul întâlnirii, papa a mulţumit întregului personal al Muzeelor vaticane pentru efortul depus în tutelarea, conservarea şi păstrarea patrimoniului, îndemnându-i să ofere şi pe mai departe o simplă dar grăitoare mărturie de credinţă.