În "Ziua pro Orantibus" dedicată persoanelor de viaţă contemplativă, sora Benedicta prezintă viaţa de la mănăstirea "Maica Unităţii" din Piatra Neamţ

(RV - 20 noiembrie 2006) Mănăstirile de viaţă contemplativă „aparent inutile... fac bine tuturor chiar şi...celor care le ignoră existenţa” şi „se oferă ca oaze, în care omul...poate să se adape mai bine la izvoarele Spiritului şi să-şi potolească setea de-a lungul drumului” unei vieţi adesea agitate. Este ceea ce a spus duminică la întâlnirea pentru rugăciunea „Îngerul Domnului” Benedict al XVI-lea amintind că marţi 21 noiembrie, Biserica celebrează Ziua persoanelor de viaţă claustrală în ziua comemorării liturgice a Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare Maria. Este o zi dedicată persoanelor care îşi dedică total viaţa rugăciunii în tăcere şi reculegere. Tăcerea este mai ales o căutare a intimităţii cu Domnul. A căuta un moment de retragere în care sufletul se pune înaintea Domnului, a Creatorului său: de aici se naşte spontan preamărirea Domnului nevăzând în el decât iubirea. Benedict al XVI-lea sublinază frecvent necesitatea de a îngriji partea lăuntrică, aspectul interior în mijlocul activismului frenetic ce riscă să creeze în oameni un vid lăuntric. „Adevărate oaze” pentru împrospătarea energiilor spirituale, „adevăraţi plămâni verzi” în mijlocul aglomerţiilor urbane: în aceşti termeni, Benedict al XVI a vorbit duminică deespre rolul mănăstirilor de clauzură sau de viaţă claustrală. Asemenea mănăstiri, deşi prea puţine în comparaţie cu celelalte congregaţii călugăreşti de viaţă activă, sunt şi în România. Una din ele este mănăstirea benedictină „Maica Unităţii” din Piatra Neamţ. Despre această mică oază românească de spiritualitate contemplativă inspirată din deviza sfântului Benedcit „Ora et labora” ne vorbeşte sora Benedicta:
Aici serviciul complet audio urmat în final de o secvenţă corală în limba latină: