În "Ziua pro Orantibus" dedicată persoanelor de viaţă contemplativă, sora Benedicta
prezintă viaţa de la mănăstirea "Maica Unităţii" din Piatra Neamţ
(RV - 20 noiembrie 2006) Mănăstirile de viaţă contemplativă „aparent inutile...
fac bine tuturor chiar şi...celor care le
ignoră existenţa” şi „se oferă ca oaze, în care omul...poate să se
adape mai bine la izvoarele Spiritului şi să-şi potolească setea de-a lungul drumului”
unei vieţi adesea agitate. Este ceea ce a spus duminică la întâlnirea pentru
rugăciunea „Îngerul Domnului” Benedict al XVI-lea amintind că marţi 21 noiembrie,
Biserica celebrează Ziua persoanelor de viaţă claustrală în ziua comemorării liturgice
a Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare Maria. Este o zi dedicată persoanelor
care îşi dedică total viaţa rugăciunii în tăcere şi reculegere. Tăcerea este mai ales
o căutare a intimităţii cu Domnul. A căuta un moment de retragere în care sufletul
se pune înaintea Domnului, a Creatorului său: de aici se naşte spontan preamărirea
Domnului nevăzând în el decât iubirea. Benedict al XVI-lea sublinază frecvent necesitatea
de a îngriji partea lăuntrică, aspectul interior în mijlocul activismului frenetic
ce riscă să creeze în oameni un vid lăuntric. „Adevărate oaze” pentru împrospătarea
energiilor spirituale, „adevăraţi plămâni verzi” în mijlocul aglomerţiilor urbane:
în aceşti termeni, Benedict al XVI a vorbit duminică deespre rolul mănăstirilor de
clauzură sau de viaţă claustrală. Asemenea mănăstiri, deşi prea puţine în comparaţie
cu celelalte congregaţii călugăreşti de viaţă activă, sunt şi în România. Una din
ele este mănăstirea benedictină „Maica Unităţii” din Piatra Neamţ. Despre această
mică oază românească de spiritualitate contemplativă inspirată din deviza sfântului
Benedcit „Ora et labora” ne vorbeşte sora Benedicta: Aici serviciul complet audio
urmat în final de o secvenţă corală în limba latină: