În orice pas al Bisericii, inclusiv în dialogul ecumenic, să strălucească puternic căutarea adevărului: Benedict al XVI-lea în discursul către un alt grup de episcopi germani în vizită "ad Limina"

(RV - 18 noiembrie 2006) Relansarea vestirii credinţei creştine în rândul tinerilor de azi, impregnaţi de cultură secularizată şi adesea încapabili să formeze familii solide; promovarea operelor ecleziale orientate „spre adevărul credinţei” şi nu de alte scopuri; favorizarea unui ecumenism făcut nu doar de documente comune, dar de mărturie în comun şi convingătoare. Sunt punctele fundamentale pe care Benedict al XVI-lea le-a dezvoltat în discursul pronunţat sâmbătă dimineaţă primind al doilea grup de episcopi germani în vizită „ad Limina”.
Un discurs în patru puncte şi numeroase indicaţii practice pe care Benedict al XVI-lea a spus că le are „la inimă”. Societatea germană suferă, ca multe în Occident, efectele unei impresionante goliri spirituale, a unui vid spiritual. Primii care îi simt influenţa, a observat papa, sunt tinerii, consumatori ai unei „culturi secularizate” care, a spus, este „orientată total spre lucrurile materiale”. De la această observaţie, papa a început prima din analizele sale, privind tocmai „vestirea credinţei tinerilor timpului nostru”. Zilele mondiale ale tineretului au demonstrat că tinerii aşteaptă şi „au disponibilitatea pentru Dumnezeu şi Evanghelie”, deci - a indicat pontiful - „răspunsul la această aşteptare trebuie să fie multiform”. Pentru copii şi tineri, de exemplu, slujirea la altar ca ministranţi poate să-i ducă la un prim contact cu „cuvântul lui Dumnezeu şi cu viaţa intimă a Bisericii”. Apoi, munca depusè pentru coruri poate purta tinerii „la educaţia pentru frumos” şi la bucuria participării la Sfânta Liturghie. În acest orizont, papa a invitat episcopii şi parohii „să iasă cu multă iubire în întâmpinarea” Mişcărilor bisericeşti, deoarece în ele, tineri şi adulţi, „trăiesc un model de viaţă de credinţă ca oportunitate pentru viaţa de azi”.
Reveanghelizarea tinerilor se leagă strâns cu o altă temă la care Benedict al XVI-lea ţine mult şi anume cea referitoare la „căsătorie şi familie”. Tănărul descreştinat este o persoană care a pierdut sau nu a cunoscut „ordinea căsătoriei aşa cum este stabilită de Creator”. Deci, a observat papa, reţinând că se poate „defini după plac în virtutea unei libertăţi fără conţinut”, existenţa însăşi a tinerilor ca şi cea socială se clatină şi în acest climat „devine dificil pentru tineri să se lege definitiv” sau „să accepte copii şi să dea acestora acel spaţiu durabil de creştere şi de maturizare care poate fi doar familia întemeiată pe căsătorie”. Viceversa, a subliniat pontiful, perechile de tineri trebuie ajutate „să-şi spună ‚da’ definitiv, care nu este în contrast cu libertatea, ci reprezintă cea mai mare oportunitate a sa”.
Alt capitol important a privit ecumenismul, asupra căruia cu o zi înainte Benedict al XVI-lea avusese ocazia să mediteze. „Toate iniţiativele lăudabile pe drumul spre deplina unitate a tuturor creştinilor - a afirmat - găsesc în rugăciunea în comun şi în reflecţia asupra Sfintelor Scripturi un teren fertil pe care poate creşte şi se poate maturiza comuniunea”. Dacă geografia spirituală a Germaniei îndeamnă la un dialog mai strâns cu creştini luterani şi reformaţi, în orice caz - a accentuat Benedict al XVI-lea - „lumea are dreptul să aştepte de la toţi creştinii o profesiune univocă de credinţă în Isus Cristos, Răscumpărătorul umanităţii”. Aceasta înseamnă, a continuat, că angajarea ecumenică „nu se poate epuiza în documente comune”, dar devine „vizibilă şi eficace acolo unde creştinii de diferite Biserici şi comunităţi ecleziale, într-un context social din ce în ce mai străin religiei, profesează împreună şi în mod convingător valorile transmise ale credinţei creştine şi le evidenţiază cu forţă în activitatea politică şi socială”.
Benedict al XVI-lea a acordat o privire amplă „operelor caritative bisericeşti”. Biserica, notase la începutul discursului său, „pentru a fi fidelă Domnului, şi prin această faţă de ea însăşi”, trebuie să fie „reînnoită continuu”. Dar orice „reformă bisericească se naşte din angajarea serioasă pentru a ajunge la o cunoaştere mai profundă a adevărului credinţei catolice”, altminteri se riscă să se lunece într-un inutil „activism exterior”. Iată, prin urmare, că în momentul în care fiecare biserică planifică propria activitate pastorală, responsabilii trebuie să se întrebe - a afirmat papa - dacă operele sunt „esenţiale” şi mai ales dacă programele răspund „criteriului adevărului credinţei”, unei transparente „datorii a carităţii” după stilul sfântului Paul. „Este important a fi atenţi - a avertizat Benedict al XVI-lea - ca acestea să nu cadă în dependenţe politice, ci să servească exclusiv datoriei de justiţie şi de iubire”. Elaborarea unor asemenea proiecte, să nu fie încredinţată „unor planificatori reci” ci la preoţi şi colaboratori pregătiţi în mod corespunzător şi care, a clarificat pontiful „se disting prin ‚zelul sufletelor’”. Credincioşii laici, să găsească apoi - de la societate la mijloacele de comunicare, de la cateheză la serviciile sociale - primul lor domeniu de apostolat, definit de Benedict al XVI-lea „urgent necesar”.
Aici serviciul audio: