Negarea lui Dumnezeu conduce omul la stare de angoasă şi la disperare: a spus Benedict al XVI-lea vineri vizitând Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma condusă de părinţii iezuiţi.

(RV - 3 noiembrie 2006) Cultura contemporană secularizată tinde tot mai mult să nege prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor, o separare şi o indiferenţă carea crează angoasă şi disperare: este avertismentul puternic lansat de Benedict al XVI-lea care vineri dimineaţă a vizitat Universitatea Pontificală Gregoriană, ateneu întemeiat de peste 450 de ani de sfântul Ignaţiu de Loyola şi care în prezent numără 3000 de studenţi provenind din peste 130 de ţări, inclusiv România, 821 de dieceze şi 84 de Ordine şi Congregaţii călugăreşti. În discursul său, Sfântul Părinte a reafirmat de asemenea că dialogul interreligios, pentru a fi constructiv, trebuie să evite orice ambiguitate. Pontiful a fost primit la Gregoriana de cardinalul Zenon Grocholewski, Mare cancelar al universităţii, aflată sub conducerea Companiei lui Isus, de părintele Peter-Hans Kolvenbach, prepozit general al călugărilor iezuiţi şi de părintele Gianfranco Ghirlanda, actualul rector al universităţii. De asemenea, l-a primit pe pontif şi cardinalul vicar Camillo Ruini.
INS - secvenţe muzicale instrumentale interpretate de studenţi.

 
Nu este de ajuns a cunoaşte pe Dumnezeu, „pentru a-l putea întâlni realmente, trebuie iubit. Cunoaşterea trebuie să devină iubire”: a îndemnat Benedict al XVI-lea adresându-se studenţilor şi profesorilor ca oameni de credinţă. Pontiful a oferit în fapt comunităţii academice de la Gregoriana o reflecţie profundă şi bine articulată despre raportul dintre credinţă şi cultură în lumea contemporană. Un discurs pronunţat într-o atmosferă sărbătorească, în monumentalul portic al universităţii. Papa, care la Gregoriana a ţinut un curs de specializare de Teologie Dogmatică în anul 1972, a pus imediat accentul pe sfidările pe care universitatea întemeiată de sfântul Ignaţiu trebuie să le înfrunte în prezent „în îndeplinirea funcţiei sale doctrinare, disciplinare şi pastorale”.
INS - „Astăzi nu se poate să nu se ţină cont de confruntarea cu cultura seculară care în multe părţi ale lumii tinde tot mai mult nu numai să nege orice semn al prezenţei divine în viaţa societăţii şi a individului, dar prin mijloace varii, ce dezorientează şi tulbură dreapta conştiinţă a omului, caută să-i corodeze capacitatea de a se pune în ascultarea lui Dumnezeu. Nu se poate face abstracţie apoi de raportul cu alte religii, care se dovedeşte constructiv numai dacă evită orice ambiguitate care într-un oarecare mod ar slăbi conţinutul esenţial al credinţei creştine în Cristos, unic Mântuitor al tuturor oamenilor (Cfr Fap 4,12) şi în Biserică, sacrament necesar de mântuire pentru toată umanitatea”.
O misiune, a universităţii încredinţate Companiei lui Isus, pe care pontiful a definit-o „uşoară şi în acelaşi timp dificilă”. Uşoară, a explicat, „pentru că identitatea şi misiunea Gregorienei sunt clare încă de la primele sale origini”, când încă purta numele de Colegiu Roman, „pa baza indicaţiilor repetate de mulţi Romani Pontifi, dintre care 16 au fost studenţi ai acestei Universităţi”. Dificilă, a adăugat, deoarece asemenea misiune „presupune fidelitate constantă faţă de propria istorie şi tradiţie, pentru a nu pierde propriile rădăcini istorice, şi împreună cu deschiderea la realitatea actuală pentru a răspunde, după un atent discernământ, cu spirit creator la necesităţile Bisericii şi lumii de azi”. În atare context, Benedict al XVI-lea a pus accentul pe importanţa ştiinţelor umaniste predate în universitatea pontificală. „Tocmai pentru faptul că aceste ştiinţe privesc omul - a avertizat - nu pot face abstracţie de referinţa la Dumnezeu”, având în vedere faptul că omul „nu poate fi pe deplin înţeles dacă nu e recunoscut ca fiind deschis spre transcendenţă”:
INS - „Lipsit de referinţa sa la Dumnezeu, omul nu poate răspunde la întrebările fundamentale care frământă şi vor frământa mereu inima omului privitor la scopul şi de aceea la sensul existenţei sale. În consecinţă nici nu e posibil a introduce în societate acele valori etice care singure pot granata o convieţuire demnă a omului. Destinul omului fără referinţa sa la Dumnezeu nu poate fi decât dezolarea angoasei care conduce la disperare”.

„Numai cu referinţă la Dumnezeu-Iubire care s-a revelat în Isus Cristos - a adăugat - omul poate găsi sensul existenţei sale şi trăi în speranţă, deşi în experienţa relelor care rănesc existenţa sa personală şi societatea în care trăieşte”. În continuare, a subliniat forţa acestei speranţe care schimbă lumea:
INS - „Speranţa face astfel ca omul să nu se închidă în nihilismul paralizant şi steril, dar să se deschidă angajării generoase în societatea în care trăieşte pentru a putea să o amelioreze. Este sarcina pe care Dumnezeu a încredinţat-o omului creându-l după chipul şi asemănarea sa, o sarcină ce umple fiecare om de cea mai mare demnitate, dar şi de o imensă responsabilitate”.
A îndreptat astfel gândul spre obiectivul autentic al ştiinţei teologice. Studiul Dreptului canonic, al Teologiei, a afirmat, „nu este doar cunoaştere a propoziţiilor credinţei în formularea lor istorică şi în aplicarea lor practică, dar este întotdeauna şi inţelegerea ei în credinţă, în speranţă şi caritate”.
INS - „Numai Spiritul scrutează adâncimile lui Dumnezeu (cfr 1Cor 2,10), prin urmare numai în ascultarea Duhului se poate scruta profunzimea bogăţiei, înţelepciuni şi ştiinţei lui Dumnezeu (cfr Rom 11,33). Duhul se ascultă în rugăciune, când inima se deschide la contemplarea misterului lui Dumnezeu care ni s-a revelat în Fiul Isus Cristos, imagine a Dumnezeului celui nevăzut (cfr Col 1, 15), constituit Cap al Bisericii şi Domn al tuturor lucrurilor (cfr Ef 1,10; Col 1,18).
În discursul său Benedict al XVI a definit grija Universităţii Gregoriene „ unul dintre cele mai mari servicii pe care Compania lui Isus îl face Bisericii universale”. O angajare „ce se naşte din iubirea faţă de Biserică”. De asemenea, pontiful a elogiat solemn „spiritul lăudabil de abnegaţie şi de austeritate de viaţă” prin care se remarcă învăţământul părinţilor iezuiţi. Papa a amintit că chiar în mediul universitar de la Paris, sfântul Ignaţiu de Loyola şi tovarăşii săi „au maturizat dorinţa arzătoare de a ajuta sufletele iubind şi slujind pe Dumnezeu în toate, „spre mai marea sa glorie”. De aceea, a fost îndemnul pontifului, trebuie păstrat „spiritul ignaţian” care însufleţeşte Gregoriana. Pe lângă aceasta, a amintit că tocmai anul acesta, universitatea a început un program „pentru a forma laicii să-şi trăiască vocaţia specific eclezială de angajare etică în sfera publică”.
INS - secvenţe muzicale instrumentale.
Adresându-se apoi cu afecţiune stundenţilor, a repetat că studiu „cere o constantă asceză şi abnegaţie”, dar că tocmai „pe această cale persoana se formează la sacrificiu şi la simţul datoriei”. Papa nu a omis să facă referire la „glorioasa tradiţie academică” a Universităţii Gregoriene. A amintit faptul că aşa-numitul calendar „Gregorian” a fost elaborat în 1582 de părintele iezuit Cristoforo Clavio, profesor la Colegiul Roman iar apoi l-a menţionat pe părintele Matteo Ricci care a purtat „până în îndepărtata Chină, împreună cu mărturia sa de credinţă, şiinţa dobândită ca discipol al părintelui Clavio.

În salutul de omagiu, rectorul Universităţii Gregoriene, părintele Gianfranco Ghirlanda a afirmat că potrivit intuiţiei sfântului Ignaţiu, universitatea urmăreşte „să formeze multiplicatori”. „Un cler şi un laicat bine formaţi printr-o validă metodă pedagogică răspândiţi în toată lumea”, a subliniat, „multiplică roadele pentru Împărăţia lui Dumnezeu spre folosul nu numai al Bisericii, dar şi al societăţii”. Între darurile pe care prepozitul general, cum este numit superiorul călugărilor iezuiţi, Peter-Hans Kolvenbach, le-a oferit papei, s-a aflat un exemplar al numărului revistei „Archivum Historiae Pontificiae” în care este înregistrată alegerea cardinalului Joseph Ratzinger la catedra apostolului Petru.

După rostirea discursului, Sfântul Părinte s-a dus la Centrul de reuniuni „Matteo Ricci”, unde a putut vizita o expoziţie de publicaţii ale Universităţii Gregoriene şi de documente ale arhivei istorice. Înainte de a se întoarce în Vatican, Benedict al XVI-lea a întâlnit în formă privată comunitatea părinţilor iezuiţi în aula Loyola şi adresat un salut corului Colegiului pontifical germanic-ungaric în holul de la intrare al universităţii. Studenţii i-au răspuns cântând salutul latin:
INS - „Vale in Domino,Vale in Domino, Vale in Domino, Vale, Vale!”
Aici, serviciul complet audio: