Papa îndeamnă credincioşii să privească la moarte cu seninătate şi speranţă

(RV - 2 noiembrie 2006) În fiecare an la 2 noiembrie Biserica se reculege în rugăciune pentru pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi. Joi seară, Benedict al XVI-lea a coborât în criptele bazilicii vaticane şi s-a rugat pentru predecesorii să la catedra apostolului Petru. Miercuri la recitarea antifonului marian „Angelus Domini” împreună cu credincioşii reuniţi în piaţa San Pietro, papa Benedict a făcut o intensă reflecţie asupra morţii şi a vieţii veşnice subliniind dorinţa, vie în multe persoane, „de a regăsi în viaţa de dincolo pe cei dragi ai lor”. Şi tocmai la audienţa generală din 2 noiembrie anul trecut, Sfântul Părinte exortase credincioşii să privească „la enigma morţii cu seninătate şi speranţă”, lăsându-se iluminaţi de credinţa în înviere.
Totul trece, numai Dumnezeu rămâne - a afirmat pontiful miercurea aceasta, „ţinta existenţei noastre” este „întâlnirea cu Dumnezeu faţă în faţă”, deşi omul pare să nu-şi dea seama de aceasta.
INS - „Dar omul modern - s-a întrebat pontiful - mai aşteaptă această viaţă veşnică sau o consideră ca aparţinând unei mitologii de acum depăşite? În vremea noastră, mai mult decât în trecut oamenii sunt atât de absorbiţi de lucrurile pământeşti încât uneori cu greu reuşesc să se gândească la Dumnezeu ca protagonist al istoriei şi al însăşi vieţii noastre. Însă, existenţa umană este din fire înclinată spre ceva mai mare care o depăşeşte; este imposibil de suprimat în fiinţa umană năzuinţa spre dreptate, spre adevăr, spre fericire deplină”.
„Enigma morţii” - explica papa cu un an în urmă - se împleteşte deci cu „chestiunea modului de a trăi bine, de a găsi fericirea” şi în aceşai timp cu aşteptarea „unei judecăţi finale care să restabilească dreptatea”.
INS - „Fercicit omul care dăruieşte; fericit omul care nu foloseşte viaţa pentru sine însuşi, dar o dăruieşte; fericit omul care este milostiv, bun şi drept; fericit omul care trăieşte în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Astfel trăim bine şi în felul acesta nu trebuie să ne fie frică de moarte deoarece suntem în fericirea care vine de la Dumnezeu şi care durează totdeauna”.
În centrul credinţei creştine stă misterul morţii şi al învierii lui Cristos: învierea lui Isus - a spus Benedict al XVI-lea în ziua de 19 octombrie participanţilor la Reuniunea naţională italiană în oraşul Verona - a fost „ca o explozie de lumină, o explozie a iubirii care dezleagă lanţurile păcatului şi ale morţii”. Cu această certitudine creştinii privesc la viaţa veşnică nu neglijând propriile îndatorii în lume: „au picioarele pe pământ - sublinia pontiful miercuri de „Toţi Sfinţii” - dar inima deja în Cer, locuinţa definitivă a prietenilor lui Dumnezeu”.
INS - „Viaţa veşnică pentru noi creştinii nu indică însă doar o viaţă care durează pentru totdeauna, ci o nouă calitate de existenţă, scufundată total în iubirea lui Dumnezeu care liberează de rău şi de moarte şi ne pune în comuniune fără sfârşit cu toţi fraţii şi surorile care sunt părtaşi la aceeaşi Iubire”.
Aici, serviciul audio: