Viaţa veşnică, ţinta existenţei umane; la întâlnirea "Angelus" Benedict al XVI-lea
a îndemnat la rugăciune pentru răposaţi, mai ales pentru cei uitaţi.
(RV - 1 noiembrie 2006) Sfinţenia care pe pământ uneşte credincioşii cu realităţile
divine „trece mereu pe calea Crucii”. Această afirmaţie făcută la omilia din cadrul
Liturghiei pentru solemnitatea „Tuturor Sfinţilor” de la 1 noiembrie a fost dezvoltată
de Benedict al XVI-lea în alocuţiunea rostită înainte de recitarea antifonului „Îngerul
Domnului” dedicată misterului morţii şi „Pomenirii tuturor credincioşilor răposaţi”
din 2 noiembrie. Sunt două celebrări liturgice ce oferă prilejul deosebit de a medita
la misterul vieţii veşnice. Dar omul modern - s-a întrebat pontiful - mai aşteaptă
această viaţă veşnică sau o consideră ca aparţinând unei mitologii de acum depăşite? În
vremea noastră, mai mult decât în trecut, a observat Benedict al XVI-lea, oamenii
sunt atât de absorbiţi de lucrurile pământeşti încât uneori cu greu reuşesc să se
gândească la Dumnezeu ca protagonist al istoriei şi al însăşi vieţii noastre. Însă,
existenţa umană este din firea ei înclinată spre ceva mai mare care o depăşeşte; este
imposibil de suprimat în fiinţa umană năzuinţa spre dreptate, spre adevăr, spre fericire
deplină. INS - „În faţa enigmei morţii, sunt vii în mulţi dorinţa şi speranţa
de a-i regăsi dincolo de ea pe cei dragi. La fel de puternică este şi convingerea
despre o judecată finală care să restabilească dreptatea, aşteptarea unei confruntări
definitive în care fiecăruia să fie dat ceea ce îi este datorat. ‚Viaţa veşnică’ pentru
noi creştinii nu indică însă doar o viaţă care durează pentru totdeauna, ci o nouă
calitate de existenţă, scufundată total în iubirea lui Dumnezeu care liberează de
rău şi de moarte şi ne pune în comuniune fără sfârşit cu toţi fraţii şi surorile care
sunt părtaşi la aceeaşi Iubire. De aceea, veşnicia poate fi deja prezentă în mijlocul
vieţii pământeşti şi temporare, când sufletul, prin intermediul harului, este unit
cu Dumnezeu, fundamentul său ultim. Totul trece, numai Dumnezeu nu se schimbă. Spune
un Psalm: „Se mistuie trupul meu şi inima mea: stânca inimii mele şi partea mea e
Dumnezeu în veci ( Ps 72/73,26). Toţi creştinii, chemaţi la sfinţenie, sunt bărbaţi
şi femei care trăiesc ancoraţi puternic în această „Stâncă”; au picioarele pe pământ,
dar inima deja în cer, locuinţa definitivă a prietenilor lui Dumnezeu”.
Papa
a invitat credincioşii să mediteze la aceste realităţi cu sufletul îndreptat spre
destinul ultim şi definitiv care dă sens situaţiilor zilnice. „Să reînsufleţim sentimentul
de bucurie al împărtăşirii sfinţilor - a îndemnat - şi să ne lăsăm atraşi de ei spre
ţinta existenţei noastre: întâlnirea faţă în faţă cu Dumnezeu. INS - Să
ne rugăm ca aceasta să fie moştenirea tuturor credincioşilor răposaţi, nu numai a
celor dragi ai noştri, dar şi a tuturor sufletelor, în special a celor mai uitate
şi care au nevoie de mila divină. Fecioara Maria, Regina Tuturor Sfinţilor să ne călăuzească
să alegem în orice moment viaţa veşnică, „viaţa veacului ce va veni” - cum spunem
în Crez; o lume deja înaugurată de învierea lui Cristos şi a cărei venire o putem
grăbi prin convertirea noastră sinceră şi fatele de caritate”.
După recitarea
antifonului marian „Îngerul Domnului” Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare
în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
Salutând
pelerinii de limbă italiană Sfântul Părinte a menţionat „grupul care poartă ‚Torţa
Dialogului’ pe urmele sfntului Augustin. Plecată din vechiul Tagaste din Algeria,
torţa a trecut prin Hippona, Tunisia şi Malta; ajunsă la Ostia şi apoi la Roma, va
pleca spre oraşul Pavia unde se află mormântul Sfântului. Bucuros binecuvântez această
iniţiativă a Ordinului Augustinian şi această Torţă, simbol de credinţă şi de pace”. „Tuturor
celor prezenţi - a spus papa în finalul alocuţiunii - precum şi celor care ne urmăresc
la radio şi televiziune le urez o frumoasă sărbătoare a Tuturor Sfinţilor”. Iată
şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea miercuri în solemnitatea
„Tuturor Sfinţilor” la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, binecuvântare care
ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri. INS -Binecuvântarea
papală. Aici, serviciul complet audio: