Sfântul este acela care fascinat de frumuseţea lui Dumnezeu este treptat transformat de el devenind părtaş la viaţa dumnezeiască

(RV - 31 octombrie 2006) Miercuri 1 noiembrie, la ora 10 în bazilica Sfântul Petru, papa Benedict al XVI-lea va prezida Liturghia euharistică în solemnitatea „Tuturor Sfinţilor”. Nu va avea loc, deci, obşinuita audienţă generală de miercuri. Radio Vatican va transmite desfăşurarea slujbei începând de la ora 9.50 pe undă scurtă şi modulaţie de frecvenţă însoţită de comentarii în limbile italiană, engleză, germană, franceză, spaniolă şi portugheză.

Benedict al XVI-lea, într-un an şi jumătate de pontificat, a amintit de mai multe ori că toţi credincioşii sunt chemaţi să devină sfinţi şi că sfinţenia este măsura existenţei creştine.
Sfinţii - explică papa - sunt cei care au curajul de a lăsa totul pentru a deveni „prieteni ai lui Isus”. Ei sunt cei care ne fac să vedem că „credinţa nu este un cumul de interdicţii sau oprelişti”, o serie de „nu” sau de triste renunţări moraliste. Din contra, credinţa este, la modul pozitiv, o alegere plină de bucurie: se lasă ceva pentru faptul de a fi găsit altceva mai bun. Se vinde tot ceea ce se are pentru a cumpăra o comoară de inestimabilă valoare: este „întâlnirea cu persoana lui Isus”, cu „privirea sa plină de iubire” care „dă vieţii un orizont nou şi prin aceasta orientarea decisivă”. Afirmă Benedict al XVI-lea:
INS - „Sfântul este acela care este atât de fasacinat de frumuseţea lui Dumnezeu şi de adevărul său desăvârşit încât în mod treptat e transformat de el. Pentru această frumuseţe şi pentru acest adevăr este gata să renunţe la tot, chiar şi la sine însuşi. Îi este de ajuns iubirea lui Dumnezeu pe care o trăieşte în slujirea umilă şi dezinteresată a aproapelui, în special a celor care nu sunt în stare să răspundă la rândul lor” (Omilia din 23 octombrie 2005 pentru proclamarea a cinci noi sfinţi).
„A deveni sfinţi - în realitate, subliniază Benedict al XVI-lea - înseamnă a realiza pe deplin ceea ce deja suntem”, adică „fii ai lui Dumnezeu”: datorită morţii şi învierii sale, Isus a împlinit „cea mai mare mutaţie petrecută vreodată” permiţându-ne, prin harul său, să devenim părtaşi la însăşi viaţa lui Dumnezeu. „Nu mai trăiesc eu - spune sfântul Paul - dar Cristos trăieşte în mine”.
INS - „A fost schimbată astfel identitatea mea esenţială, prin Botez iar eu continuu să exist doar în această schimbare. Propriul meu eu îmi este luat şi este inserat într-un nou subiect mai mare, în care eu-l meu este din nou transformat, purificat, ‚deschis’ prin inserarea în altul în care capătă noul său spaţiu de existenţă. Devenim astfel ‚una în Cristos’, un unic subiect nou, şi eu-l nostru este eliberat din izolarea sa. ‚Eu, dar nu mai sunt eu’: aceasta este formula existenţei creştine întemeiată pe Botez, formula învierii înăuntrul timpului, formula ‚noutăţii’ creştine menită să trasnforme lumea (Discurs la Reuniunea naţională italiană din oraşul Verona, 19 octombrie 2006).
Sfinţii - afirmă papa - nu pot ţine pentru ei marea bucurie de a-l fi întâlnit pe Dumnezeu dar se pun în mişcare pentru a transmite altora frumuseţea credinţei şi o fac cu smerenie şi pace, în milostivire şi în adevăr cu „acea forţă blândă care vine din uniunea cu Cristos” mărturisind că „cine crede nu este niciodată singur”.
INS - Secvenţi muzicale "Beati pacifici".
Aici, serviciul complet audio: