Cine crede nu e niciodată singur ci este mereu în compania Sfinţilor: interviu cu arhiepiscopul Comastri despre sfinţi

(RV - 31 octombrie 2006) Sfinţii - afirmă papa Benedict al XVI-lea - nu pot ţine pentru ei marea bucurie de a-l fi întâlnit pe Dumnezeu dar se pun în mişcare pentru a transmite altora frumuseţea credinţei şi o fac cu smerenie şi pace, în milostivire şi în adevăr cu „acea forţă blândă care vine din uniunea cu Cristos” mărturisind că „cine crede nu este niciodată singur”. Tocmai asupra acestor cuvinte ale papei să ascultăm un comentariu al arhiepiscopului Angelo Comastri.
INS - „Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor uneşte într-o singură comemorare această nesfârşită familie care ne umple inima de mângâiere. Eu uneori aud spunându-se de către unele persoane: ‚Mă simt singur. Mă simt singură’. Dar le spun: ‚Gândeşte-te că eşti înconjurat de familia Sfinţilor, de comuniunea Sfinţilor, de îmbrăţişarea Sfinţilor’. Iar această prezenţă a Sfinţilor în viaţa noastră ar trebui să devină un gând constant, deoarece Sfinţii în cer nu pot sta inactivi. Raiul, paradisul nu este un pensionat aurit. Paradisul este locul în care se trăieşte maxima caritate. Şi dacă porunca iubirii este valabilă pentru noi aici pe pământ, cu atât mai mult e valabilă pentru Sfinţii din cer. De aceea Sfânta Tereza din Lisieux puţin înainte de a muri a spus: „Sunt gata să intru la odihnă...mai bine, nu la odihnă - s-a corectat - eu voi petrece cerul meu făcând bine pe pământ’. Sfinţii sunt atât de mulţi şi sunt îndreptaţi spre noi, pentru că cine este unit cu Dumnezeu este unit cu iubirea iar iubirea nu poate sta inactivă. Acesta este un gând ce ne umple inima de mângâiere şi ne permite să înfruntăm furtunile vieţii, dificultăţile vieţii cu un mare optimism, cu o mare încredere, şi plecând de la adevărul împărtăşirii Sfinţilor”.
Cum să prezentăm sfinţenia în zilele noastre, în alte cuvinte, cum să explicăm ce este sfinţenia?
INS - „Trebuie înainte de toate să desfrunzim, să liberăm sfinţenia de haloul de irealitate care uneori o învăluie. Sfinţii sunt persoanele care trăiesc până la capăt umanitatea. Sunt persoanele cu adevărat realizate. Sfinţii sunt persoanele într-adevăr de succes, pentru că succesul nu este faima unui campion de fotbal, faima succesului unui film, a succesului în muncă. Adevăratul succes al vieţii este sfinţenia iar sfinţenia este o plinătate de umanitate. De aceea Isus cheamă Sfinţii Fericiţi. Fericirile nu sunt altceva decât o caracteristică a Sfinţilor. Săracul cu duhul, adică cei liberi de bani, de putere, de succes, cei blânzi - cei liberi de violenţă; cei milostivi, cei liberi de ură; cei curaţi cu inima, cei liberi de mocirlă, sunt persoane mulţumite, sunt fericiţi. Trebuie deci să facem să se înţeleagă atunci când prezentăm sfinţenia că idealul sfinţeniei este un ideal de fericire, un ideal al plinătăţii de umanitate, un ideal de deplină realizare de sine, pentru că Sfinţii sunt cei care au realizat cu adevărat planul lui Dumnezeu. Uneori mă întreb cine este mai uman decât sfântul Francisc din Assisi, cine este mai uman decât el, şi cine este mai femeie decât Maica Tereza din Calcutta. Deşi sunt exemple sublime, sunt însă exemple la care trebuie să privim întrucât aceasta este strada pentru a ne realiza pe deplin. Şi îmi vine în minte o frază a scriitorului francez Léon Bloy, un convertit plin de ardore care într-o zi a spus: ‚Există o singură tristeţe iar tristeţea este faptul de a nu fi Sfinţi şi eu aş vrea ca nimeni să nu aibă această tristeţe, aş vrea ca toţi să fie Sfinţi’”.
INS - Secvenţe muzicale "Beati pauperes".
Aici, serviciul complet audio: