Pentru fi operatori de pace e necesar înainte de toate a cultiva pacea în propria viaţă: cardinalul Bertone la Litugrhia pentru Ordinaririi şi capelanii militari

(RV - 27 octombrie 2006) Cu o liturghie prezidată în Bazilica Vaticană de cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone s-a încheiat vineri în Vatican a V-ea Reuniune internaţională de studiu a ordinarilor militari pe tema „Ministerium pacis inter arma - Slujirea păcii între arme”. Congresul s-a desfăşurat la 20 de ani de la promulgarea Constituţiei apostolice „Spirituali militum curae” prin care Ioan Paul al II-lea dădea un statut canonic Ordinariatealor militare. Benedict al XVI-lea primind joi participanţii la întâlnire, a amintit, citând Constituţia conciliară „Gaudium et spes” despre Biserica în lumea contemporană „că cei care prestează serviciu militar pot să se considere ca miniştri ai siguranţei şi libertăţii popoarelor”, deoarece, dacă îşi îndeplinesc datoria în mod corect, concurează şi ei cu adevărat la stabilitatea păcii”. Apoi, referindu-se la constituţia „Spirituali militum curae” a afirmat că documentul, „deşi păstrându-şi deplina actualitate, întrucât orientarea pastorală a Bisericii nu se schimbă, cere să fie adaptat mai bine la necesităţile pastorale ale prezentului.
INS - secvenţe muzicale de la Sfânta Liturghie
„Ministerul vostru de pace” se califică drept ferment apostolic, mai mult, misionar în rândul militarilor. Este o slujire care cerere să fie susţinută de o spiritualitate evanghelică profundă, a spus cardinalul Bertone în omilia de vineri seară în bazilica San Pietro.
INS - „Pentru a fi operatori de pace e necesar înainte de toate a cultiva pacea în propria viaţă”. Dar cum să obţii aceasta dacă nu alimentând în sine percepţia prezenţei lui Dumnezeu, care este izvor nesecat al păcii? Într-adevăr, construirea unităţii în pace este misiunea care îi uneşte pe toţi ucenicii lui Cristos, chemaţi mereu şi pretutindeni, fiecare potrivit rolului său specific în comunitatea civilă şi eclezială, să ţese prin conduita sa zilnică o reţea de raporturi pacificatoare, adică în stare să ofere conflictelor soluţii demne de om. Numai în felul acesta se edifică civilizaţia iubirii, anunţată profetic de Suveranii Pontifi ai timpului nostru. Pentru realizarea acestui proiect evanghelic de pace, e necesar, cum s-a spus, a cultiva în sine o uniune constantă cu Dumnezeu, alimentată de rugăciune şi de ascultarea atentă a Cuvântului de mântuire. Dumnezeu s-a revelat în Isus - aminteşte apostolul Paul în Scrisoarea către Efeseni - ca „un singur Dumnezeu Tată al tuturor, care domneşte peste toate, lucrează în toţi şi este prezent în noi toţi” (4,6). Conştient de aceasta, creştinul poate să se angajeze în acţiunea anevoioasă sub aspect uman, dacă nu imposibilă, de a construi o comunitate solidară şi pacifică în orice structură a sa. Obiectivul la care solicită Cuvântul lui Dumnezeu este trasat de apostol prin cuvintele: „Un singur trup, un singur Duh, după cum una este speranţa pe care am primit-o: aceea a chemării voastre” (Ef 4,4). Pentru a tinde spre acest obiectiv trebuie să ai ochi capabili să interpreteze „semnele timpurilor noi” - semnele prezenţei lui Dumnezeu între noi, în persoane şi în comunităţi, semne care se pot înţelege numai cu „ochii inimii”.

Tocmai în această direcţie, spre această purificare a privirii inimii, ne invită - a spus cardinalul Bertone, divinul Maestru în evanghelia acestei Liturghii. Referindu-se la capacitatea de a prevedea starea vremii în baza unor semne anticipatoare, Domnul reproşează mustră interlocutorii pentru faptul că nu ştiu să privească cu ochi pătrunzători „acest timp”, recunoscând, în lumina credinţei, prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu şi în întâmplările obscure ale istoriei (cfr Lc 13,54-56).

În aceast privinţă, fericitul Ioan al XXIII-lea, în enciclica „Pacem in terris” afirmă că existenţa concretă şi istorică a omului devine un izvor teologic dacă, prin privirea credinţei, ştie să recunoască în ansamblul faptelor direcţia spre care ele converg, pentru construirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În a doua parte a paginii evanghelice, Domnul ne îndeamnă să ne orânduim viaţa nu după logica lumii, dar după logica lui Dumnezeu, care este o logică de iertare şi de iubire, acel mod de a gândi care l-a condus la jertfa crucii.

Mandatul misionar pe care Isus îl încredinţează şi nouă, oricare ar fi condiţia noastră, este, deci iubirea. Este - a subliniat secretarul de stat vatican - ceea ce Benedict al XVI-lea nu oboseşte să ne amintească şi anume că iubirea este capabilă de a depăşi orice divizare, de a elimina orice duşmănie. de a abate orice diferenţă de rasă şi de naţionalitate. Acesta este, într-adevăr, drumul care duce la pacea adevărată şi durabilă, strada care ne conduce la Crisatos care este pacea noastră. Cardinalul Bertone a îndemnat ordinarii şi capelanii militari să primească invitaţia de a parcurge noi cei dintâi acest itinerar evanghelic, pentru a putea apoi să-i ajutăm pe toţi cei care ne sunt încredinţaţi să se deschidă spre adevărata pace, să-l întâlnească pe Dumnezeu care în Isus îşi manifestă iubirea nemărginită pentru fiecare. Cine a înţeles că viaţa izvorăşte dintr-un mare act de iubire divină este în stare, cu ajutorul care vine de sus, să spună nu violenţei şi războiului. Cine se simte iubit de Domnul este mai dispus psihologic să facă gesturi de iertare şi de reconciliere, să se angajeze în construirea păcii.
„Când mergi cu potrivnicul tău pe înaintea judecătorului, încă pe drum străduieşte-te să ajungi cu el la învoială”: spune Isus în Evanghelie. Domnul, parcă ne grăbeşte, ne spune să ne împăcăm cu adeversarul cât suntem încă pe drum. Nu se poate amâna pentru mai târziu timpul de a face pace. Fiecare e chemat să facă tot ce poate pentru a edifica pacea prin intervenţii concrete care influenţează prezentul şi pregătesc viitorul popoarelor. Este important însă - a subliniat încă o dată cardinalul Tarcisio Bertone - ca pacea să înflorească înainte de toate în inima noastră. Numai inimi pline de pace pot să o răspândească; numai inimi îndrăgostite de Cristos sunt în stare să împărtăşească altora bucuria şi iubirea. În finalul omiliei, secretarul de stat vatican a citat din Enciclica „Deus caritas est” a lui Benedict al XVI-lea: Isus, care este pacea noastră „mereu din nou ne întâmpină, vrea să ne cucerească... prin oamenii în care el se întrevede; prin cuvântul său, în sacramente, în special în Euharistie”.
INS - „Şi papa continuă: Domnul ’cel dintâi ne-a iubit şi continuă să fie primul care ne iubeşte; de aceea, şi noi putem să răspundem cu iubire...El ne iubeşte, ne arată şi ne face să trăim iubirea sa şi, pornind de la această "primă iubire a lui Dumnezeu", poate, ca răspuns, să înmugurească iubirea şi în noi” (n.17).

Cardinalul Bertone a încheiat omilia cu un gând la Maica Domnului şi o invocaţie. „Să ne ajute Sfânta Fecioara Maria, Regină a păcii, să realizăm coerent această vocaţie şi misiune a noastră şi să binecuvânteze munca zilnică a tuturor acelora care, adesea cu riscul propriei vieţi, se dedică pentru a apăra şi răspândi pacea în orice parte a planetei: „Da pacem, Domine, in diebus nostris - Dă pace, Doamne, în zilele noastre!”: este urarea noastră şi rugăciunea noastră".
INS- ultimele cuvinte.
La Congresul Ordinariatelor militare din Vatican au participat 35 de Ordinari-episcopi de armată şi 70 de capelani militari delegaţi ai Conferinţelor episcopale, între care preotul Florin Buhalea, din arhidieceza romano catolică de Bucureşti, care vineri, după vineri terminarea lucrărilor ne-a vizitat la redacţie, ocazie de a afla alte amănunte despre congres şi, în gerneral, despre pastoraţia în armată.
Aici, serviciul complet audio: