27 octombrie 1986, piatră de hotar în dialogul interreligios în slujba păcii între
oameni: gestul fără precedent al papei Ioan Paul al II-lea este pentru Benedict al
XVI-lea o "profeţie actuală"
RV 27 oct 2006. La sacrul convent din Assisi, oraşul Sf. Francisc, s-a
desfăşurat joi şi vineri simpozionul "Religiile şi pacea", la 20 de ani de la Ziua
de post şi rugăciune pentru pace, voită de Ioan Paul al II-lea. Preşedintele Consiliului
pontifical pentru dialogul interreligios, card. Paul Poupard a subliniat joi la deschiderea
lucrărilor că "spiritul de la Assisi încurajează dialogul genuin şi serios între religii,
în timp ce relativismul şi sincretismul trebuie să fie consideraţi duşmanii aprigi
ai dialogului". În acelaşi timp, dialogul între religii aşează o temelie sigură de
pace şi îndepărtează spectrul sumbru al războaielor religioase. În lumina evenimentelor
care s-au verificat în aceste două decenii întâlnirea de la Assisi era o "profeţie
punctuală", a afirmat Benedict al XVI-lea în mesajul trimis în septembrie, a. c. pentru
a XX-a aniversare a Zilei de post şi rugăciune. Dar să reparcurgem istorica Zi
mondială de rugăciune de la Assisi. Ins... (rugăciuni în diferite limbi...)
"Pacea are nevoie de o iubire pasionată, ce izvorăşte din convertirea inimii". Când
Ioan Paul al II-lea pronunţa aceste cuvinte, un vânt rece se strecura pe străzile
oraşului Assisi: rece ca războiul care despărţea lumea în două blocuri contrapuse.
Frica de o autodistrugere nucleară paraliza umanitatea. Toţi căutau un profet. Îl
găseau într-un papă ce venea "de departe", dintr-o Polonie care a cunoscut ororile
celui de al doilea război mondial şi violenţa inumană a regimului liberticid al comunismului.
Ioan Paul al II-lea cheamă la adunare reprezentanţii marilor religii. Răspunsul a
depăşit orice aşteptare: la Assisi veneu peste 12 delegaţii. Pe lâgnă diversele denumiri
creştine, erau prezenţi evrei, musulmani, dar şi budişti, hinduişti, sikh şi şintoişti.
Ins... (imnul Întâlnirii de la Assisi). Un gest curajos, fără precedent,
care avea să se arate profetic. Papa este profund convins că pacea nu poate fi doar
rezultat al negocierilor şi al compromisurilor politice. Pontiful avea credinţă într-o
altă dimensiune, cea a rugăciunii. Şi în realitate, Înâtlnirea de la Assisi era în
esenţă o zi de rugăciune, ritmată de tăcere, pelerinaj şi post. La începutul acelei
Zile, Ioan Paul al II-lea sublinia însă imediat că religiile reprezentate la Assisi
nu fuzionau într-un sincretism opac. "Nu este o concesie la un relativism în credinţe
religioase, afirma, pentru că orice fiinţă umană trebuie să urmeze cu sinceritate
conştiinţa sa dreaptă în intenţia de a căuta şi asculta adevărul". Rugăciunea,
aşadar, era puntea sigură pe care cei cu credinţă trebuie să o treacă pentru a ajunge
la ţelul convieţuirii între popoare, fără ca prin aceasta să se reunţe la acţiuni
concrete în serviciul păcii. La momentul final al Zilei, în piaţa Bazilicii Sfântul
Francisc, se reunesc capii religiilor. Diferite sunt culorile veşmintelor pe care
le poartă, într-o policromie grăitoare ce punea în evidenţă candoarea veşmântului
pontifical. Ioan Paul al II-lea lansa atunci un apel care nici astăzi nu şi-a pierdut
actualitatea: Ins – "Pacea este un şantier deschis tuturor, nu numai specialiştilor,
îneţelepţilor şi strategilor. Pacea este o responsabilitate universală: ea trece prin
miile de mici acţiuni ale vieţii cotidiene. În funcţie de modul lor cotidian de a
trăi alături de ceilalţi, oamenii aleg în favoarea păcii sau împotriva păcii". Erau
zorile "spiritului de la Assisi". Şi papa încredinţa cauza păcii în special tinerilor,
spunând că "pacea merge cu mult peste eforturile omului şi are un nume: Isus Cristos".
Ins – "Stimulaţi de exemplul sfântului Francisc şi al sfintei Clara, adevăraţi
ucenici ai lui Cristos, şi convinşi de experienţa acestei zile pe care am trăit-o
împreună, noi ne angajăm la o reexaminare a conştiinţelor noastre, să ascultăm cu
mai multă fidelitate vocea lor, să purificăm spiritele noastre de prejudecăţi, de
ură, duşmănie, gelozie şi invidie. Vom căuta să fim operatori de pace în gând şi faptă,
cu mintea şi inima îndreptate spre unitatea familiei umane". Întâlnirea pe
pământul Sărăcuţului din Assisi era pentru Ioan Paul al II-lea un punct de plecare,
nu o linie de sosire. "Ceea ce am făcut la Assisi – sunt cuvintele sale – trebuie
să continuăm să o facem în fiecare zi în viaţa noastră, din moment ce lumea nu poate
să renunţe la rugăciune". Aici, serviciul audio: