Cristos să fie în centrul vieţii fiecărui creştin aşa cum a fost pentru Paul din Tars: cateheza lui Benedict al XVI la audienţa generală dedicată "apostolului neamurilor". La sfârşit, papa l-a primit pe episcopul Cornel Damian, auxiliar de Bucureşti

(RV - 25 octombrie 2006) „Figura lui Isus este în centrul vieţii creştinului”: un act de credinţă şi o regulă de viaţă de două mii de ani strălucesc în mărturia unuia dintre cei mai mari vestitori ai Evangheliei: Paul din Tars. „Apostolului neamurilor”, Benedict al XVI-lea i-a dedicat audienţa generală de miercuri, după catehezele despre cei 12 Apostoli care l-au însoţit pe Isus în misiunea sa pământească. Pontiful a început astfel prezentarea altor personaje importante de la începuturile Bisericii. Este vorba de bărbaţi dar şi de femei, care, cum scrie sfântul Luca în cartea Faptele Apostolilor, „şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos” (c.15,26).
La audienţa desfăşurată în piaţa San Pietro au fost prezenţi peste 40 de mii de credincioşi din diferite părţi ale lumii. Din România a participat episcopul Cornel Damian, auxiliar al arhidiecezei de Bucureşti care la sfârşit a fost primit de Sfântul Părinte pentru salutul particular şi, cum obişnuieşte, o scurtă întrevedere. Au fost prezenţi, de asemenea, 10 preoţi greco-catolici români împreună părintele Mihai Frăţilă, rectorul Colegiului „Pio Romeno şi un grup de credincioşi romano-catolici români rezidenţi la Roma însoţiţi de mai mulţi preoţi diecezani şi călugări.
INS - Papa Benedict al XVI-lea.
O cateheză despre Paul sau Pavel, despre care papa Benedict al XVI-lea a spus că „străluceşte ca stea de primă mărime în istoria Bisericii şi nu doar al aceleia de la începuturi. Sfântul Ioan Gură de Aur îl preamăreşte ca personaj superior chiar multor îngeri şi arhangheli (cfr Panegiric 7,3). Dante Aligheri în Divina Commedia, inspirându-se din relatarea lui Luca în cartea Faptelor îl defineşte simplu „vas ales”, adică instrument, preferat, ales mai dinainte de Dumnezeu. Alţii l-au chemat „al treisprezecelea Apostol” şi, într-adevăr, el insistă multă că este un adevărat apostol fiind chemat de Cel Înviat. Fără îndoială, după Isus, el este personajul de la originile Bisericii despre care suntem cel mai bine informaţi. De fapt, avem despre el nu numai povestirea lui Luca din Faptele Apostolilor dar şi o serie de Scrisori care provin direct din mâna sa şi care fără intermediari ne dezvăluie personalitatea şi gândirea. Numele său originar era Saul, precum regele Saul din Biblie, era un iudeu din diaspora, fiind oraşul Tars situat între Anatolia şi Siria. Foarte devreme a mers la Ierusalim pentru a studia bine Legea mozaică la picioarele marelui Rabbì Gamaliel. A învăţat şi o miserie manuală anevoioasă, confecţionarea de corturi, care apoi i-a permis să se întreţină personal fără să devină o povară pentru Biserici.

Decisiv a fost pentru el faptul de a cunoaşte comunitatea celor care se declarau ucenici ai lui Isus. De la ei a aflat despre noua credinţă - un nou „drum”, cum se exprima el - care punea în centrul propriei vieţi nu numai Legea lui Dumnezeu, cât mai curând persoana lui Isus, răstignit şi înviat, de care era legată iertarea păcatelor. Ca iudeu plin de zel, considera acest mesaj ca inacceptabil, mai mult, scandalos, şi s-a simţit dator să-i prigonească pe adepţii lui Cristos chiar şi în afara Ierusalimului. Dar Dumnezeu ale alte planuri cu el. Tocmai pe drumul spre Damasc, la începutul anilor ’30, Saul, potrivit cuvintelor sale, a fost „ prins, cucerit de Cristos” (Fil 3,12). Dacă Luca povesteşte amănunţit felul în care lumina Celui Înviat l-a cuprins şi i-a schimbat total viaţa, Paul, în Scrisorile sale merge direct la esenţial şi vorbeşte nu numai despre vedere, dar despre iluminare şi mai ales despre revelare şi despre chemare în întâlnirea cu Isus înviat. Patru verbe care i-au schimbat viaţa pentru totdeauna şi care fac unică experienţa sa.
Şi în continuare Papa Benedict al XVI-lea:
INS - „Se defineşte ‚Apostol al lui Isus Cristos prin voinţa lui Dumnezeu’, ca pentru a sublinia că faptul convertirii sale nu a fost rezultatul unei serii de gânduri, de reflecţii, ci rodul unui act divin, al unui imprevizibil har dumnezeiesc. Din acel moment încolo, tot ceea ce înainte constituise pentru el o valoare, a devenit în mod paradoxal - potrivit cuvintelor sale ‚pierdere’ şi ‚gunoi’, şi din acel moment toate energiile sale au fost puse exclusiv în slujba lui Isus Cristos şi a Evangheliei sale".
 
De aici, a continuat Benedict al XVI-lea, derivă pentru noi o lecţie foarte importantă: „Ceea ce contează este a-l pune în centrul propriei vieţi pe Isus Cristos, încât identitatea noastră să fie maractă esenţial de întâlnirea, de comuniunea cu Cristos şi cuvântul său. În lumina lui Cristos, orice altă valoare este recuperată şi deopotrivă purificată de eventuale reziduri”.

Altă caracteristică a sfântului Paul, a observat Papa, este „suflul universal al apostolatului său”, pe care îl abordează cu un curaj incredibil. Câmpul este Orientul Mijlociu, Asia Mică, Europa. Benedict al XVI-lea a enumerat adeversităţile şi primejdiile prin care a trecut Apostolul: „mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte, de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi şi o nopate am rămas în largul mării. Deseori în călătorie, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaţionalilor, în pericole din partea păginilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericole printre fraţii mincinoşi. În muncă şi trudă, deseori în privegheri, în foame şi sete, adesea în posturi, în frig şi fără haine şi, pe lângă cele exterioare, precuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile” (2Cor 11,23-28).

Toate acestea, în zelul aprins de a purta Evanghelia până la marginile pământului. Cum să nu iubeşti „un om de o atare statură”, a exclamat papa Benedict al XVI-lea, revelând „secretul” acestei excepţionale robusteţi apostolice:
INS - „E clar că nu i-ar fi fost posibil să înfrunte situaţii atât de dificile, uneori disperate, dacă nu ar fi existat o raţiune de valoare absolută, în faţa căreia nici un obstacol nu putea fi considerat de nedepăşit. Pentru Paul această raţiune - o ştim - este Isus Cristos, despre care el scrie: ‚Iubirea lui Cristos ne constrânge’. Domnul să ne ajute să punem în practică îndemnul lăsat de apostol în scrisorile sale în care spune: ‚Fiţi imitatorii mei aşa cum eu sunt al lui Cristos’” (1Cor 11,1).

După prezentarea unui rezumat al catehezei în diferite limbi, în momentul saluturilor Benedict al XVI-lea a amintit mărturia evanghelică a sfântului Anton Maria Claret, comemorat de Biserică la 24 octombrie, apoi a întâlnit individual o serie de episcopi prezenţi la audienţă, între care, cum s-a spus, episcopul Cornel Damian, auxiliar al arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureşti. De asemenea a întâlnit şi încurajat, întreţinându-se câteva clipe cu ea, pe mama Alexandrei Lisi, tânăra de 3o de ani decedată în urma ciocnirii a două trenuri în metroul din Roma în urmă cu o săptămână. Mama victimei a fost prezentată papei de primarul Romei, Walter Veltroni.
Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri, în piaţa San Pietro, după recitarea în cor a rugăciunii „Tatăl nostru”.
INS - Binecuvântarea apostolică.
Aici, serviciul complet audio: