Misiunea pentru vestirea Evangheliei pleacă dintr-o inimă transformată de iubirea lui Dumnezeu; este un şantier în care e loc pentru fiecare, a spus Benedict al XVI-lea la întânirea duminicală în Ziua misionară mondială.

(RV - 22 octombrie 2006) Irakul are nevoie de sprijinul „întregii lumi” pentru ca să poată ieşi din drama violenţei care seceră zilnic vieţi omeneşti. Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre criza ţării din Orientul Mijlociu la încheierea rugăciunii „Îngerul Domnului” recitată în penultima duminică din octombrie dedicată Zilei misionare mondiale. Ajunsă la cea de-a 80-ea sa ediţie, duminica misiunilor a avut anul acesta ca temă: „Caritatea, sufletul misiunii”. Papa a reamintit că misiunea „pleacă de la inimă” şi că îndatorirea fiecărui creştin este să ducă fiecărei persoane „vestea cea bună că Dumnezeu este Iubire”.
Inima papei Benedict este îngrijorată din cauza „situaţiei foarte grave din Irak”. În ziua în care Biserica aminteşte misionarii angajaţi în teritoriile de frontieră pentru răspândirea Evangheliei, un lung apel al Sfântului Părinte a încheiat recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”. Cei circa 30 de mii de credincioşi şi turişti reuniţi în piaţa San Pietro sub fereastra pontifului au ascultat cu atenţie mai întâi urarea sa „ de seninătate şi de pace” pentru toţi musulmanii care duminică au încheiat luna de post a „Ramadan-ului” şi apoi denunţarea „cumplitelor violenţe” din Irak „la care sunt expuşi - a spus - foarte mulţi nevinovaţi numai pentru faptul că sunt şiiţi, sunniţi sau creştini”:
INS - „Înţeleg profunda îngrijorare prin care trece comunitatea creştină şi doresc să o asigur că sunt aproape de ea, precum şi de toate victimele, şi, pentru toţi cer forţă şi mângâiere. În afară de aceasta, vă invit să vă uniţi la rugăciunea mea stăruitoare către Atotputernicul pentru ca să dăruiască credinţa şi curajul necesare responsabililor religioşi şi liderilor politici, locali şi ai lumii întregi, pentru a susţine acel popor pe calea reconstrucţiei patriei, în căutarea de echilibre împărtăşite, în respectul reciproc, conştienţi că diversitatea componentelor ei este parte integrantă a bogăţiei sale”.

 
Ziua misionară mondială a fost instituită în urmă cu 80 de ani de papa Pius al XI-lea care a dat un puternic impuls misiunilor „ad gentes - către neamuri” iar în Jubileul din 1925 a promovat o grandioasă expoziţie devenită apoi actuala Colecţie etnologică misionară a Muzeelor vaticane. Anul acesta, în obişnuitul său mesaj pentru atare ocazie, papa a propus ca temă, cum s-a spus, „Caritatea, sufletul misiunii”. Ea ne face să reflectăm - a observat Sfântul Părinte - asupra bucuriei şi curajului care trebuie să însoţească responsabilitatea fiecărui botezat în răspândirea Evangheliei. Deoarece în aceasta şi nu în altceva stă sensul creştin al propovăduirii.
INS - „În fapt, misiunea, dacă nu este animată de iubire, se reduce la activitate filantropică şi socială. În schimb, pentru creştini, sunt valabile cuvintele apostolului Paul: „Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14). Caritatea care l-a făcut pe Tatăl să-l trimită pe Fiul său în lume şi pe Fiul să se ofere pentru noi până la moartea pe cruce, aceeaşi caritate a fost revărsată de Duhul Sfânt în inima celor care cred. Fiecare botezat, ca mlădiţă unită cu viţa, poate astfel coopera la misiunea lui Isus, ce se rezumă în aceasta: a duce fiecărei persoane vestea cea bună că „Dumnezeu este iubire” şi, tocmai prin aceasta, vrea să mântuie lumea.

Misiunea - a subliniat Benedict al XVI-lea - pleacă de la inimă: când cineva se opreşte să se roage înaintea Răstignitului cu privirea îndreptată spre acea coastă străpunsă, nu poate să nu trăiască înlăuntrul său bucuria de a se şti iubit şi dorinţa de a iubi şi de a se face instrument de milostivire şi de reconciliere. Aici, papa a dat un exemplu concret din istoria Bisericii, spunând că aşa i s-a întâmplat, cu exact 800 de ani în urmă, tânărului Francisc din Assisi în bisericuţa Sfântul Damian care atunci era părăginită. De la înălţimea Crucii, păstrată acum în bazilica Sfânta Clara, Francisc l-a auzit pe Isus spunându-i: „Mergi, repară casa mea care, cum vezi, e toată în paragină”. Acea „casă” - a explicat Benedict al XVI-lea - era înainte de toate însăşi viaţa sa, de „reparat” printr-o adevărată conversiune; era Biserica, nu cea făcută din cărămizi ci din persoane vii, având mereu nevoie de purificare; era totodată întreaga umanitate în care lui Dumnezeu îi place să locuiască. Deoarece, a adăugat papa - misiunea pleacă întotdeauna dintr-o inimă transformată de iubirea lui Dumnezeu, cum dovedesc nenumărate istorii de sfinţi şi de martiri care în modalităţi diferite şi-au consumat existenţa în serviciul Evangheliei: o misiune realizabilă în orice loc sau împrejurare a vieţii:
INS - „Misiunea este deci un şantier în care este loc pentru toţi: pentru cine îşi dă silinţa să realizeze în propria familie Împărăţia lui Dumnezeu; pentru cine trăieşte în spirit creştin munca profesională; pentru cine se consacră total Domnului; pentru cine îl urmează pe Isus, Bunul Păstor, în slujirea orânduită pentru Poporul lui Dumnezeu; pentru cine, în mod specific, pleacă spre a-l vesti pe Cristos celor care încă nu-l cunosc. Preasfânta Maria să ne ajute să trăim cu reînnoit avânt, fiecare în situaţia în care Providenţa l-a pus, bucuria şi curajul misiunii”.

 
După rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, au urmat saluturile particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, croată, polonă şi italiană. Papa Benedict al XVI-lea a avut un gând particular, între altele, pentru credincioşii peruvieni din Confreria Domnului Minunilor aflaţi în pelerinaj la mormântul sf. Petru, precum şi pentru membrii Fundaţiei „Ioan Paul al II-lea” reuniţi la Roma la împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea ei.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii, binecuvântare pe care o extinde la toţi cei care, pe calea undelor, la radio sau televiziune, o primesc în spirit de credinţă.
INS - Binecuvântarea papei.
Aici, serviciul audio în întregime: