Devenind părtaş la pătimirea lui Cristos, card. Pompedda s-a abandonat total voinţei lui Dumnezeu: papa a prezidat vineri funeraliile regretatului cardinal italian, distins jurist şi păstor de suflete

RV 20 oct 2006. Sf. Părinte a celebrat vineri seară în bazilica vaticană funeraliile card. Mario Francesco Pompedda, decedat pe 18 octombrie într-o clinică romană, la vârsta de 77 de ani.
Ins – "După numai câteva zile, ne găsim din nou reuniţi în rugăciune pentru a da un ultim salut unui alt frate al nostru, cardinalul Mario Francesco Pompedda, pe care Domnul l-a chemat la sine, după o lungă perioadă de suferinţă".
Cuvântul lui Dumnezeu luminează şi aceste momente de amărăciune şi durere, a continuat Sf. Părinte, venind în sprijinul speranţei noastre: moartea nu are ultimul cuvânt pentru destinul omului. După cum cântă Biserica, "viaţa se schimbă dar nu se pierde, şi după destrămarea acestei locuinţi pământeşti, li se pregăteşte un sălaş veşnic în ceruri". "Cine crede în mine, spune Isus, chiar dacă moare, va trăi şi tot cel care trăieşte şi crede în mine, nu va muri în veci" (In 11, 25-26).
Aceeaşi este certitudinea cu care a trăit cardinalul Pompedda, a afirmat Sf. Părinte care a reparcurs apoi, pe scurt, etapele vieţii şi slujirii preoţeşti a regretatului prelat, atât în cercetările juridice şi învăţământul universitar, cât şi în viaţa pastorală. Întreaga viaţă el a fost în slujba Sf. Scaun: încă din 1955 a început să lucreze la Tribunalul Rota Romana.
Ins – "Celor pe care-i întâlnea le comunica trăinicia credinţei sale şi lumina conştiinţele cu principiile şi învăţăturile doctrinei catolice. Cu limitele oricărei creaturi omeneşti, s-a străduit să-l slujească pe Cristos slujind Biserica, prin colaborarea cu succesorul lui Petru în toate diversele oficii care i-au fost rând pe rând încredinţate".
Ultima parte a drumului său pământesc a fost semnat de o boală care, practic, l-a împiedicat să desfăşoare orice activitate. Devenind astfel părtaş la pătimirea lui Cristos, aceste frate şi prieten al nostru, a trebuit să se detaşeze încet încet de toate pentru a se abandona fără rezerve voinţei lui Dumnezeu. "Soli Deo" – numai lui Dumnezeu – era motto-ul pe care şi l-a ales ca arhiepiscop; numai în Dumnezeu – a încheiat papa – a găsit adevărata mângâiere în momentele de suferinţă şi încercare, iar acum, e Tatăl ceresc, cel care-i deschide larg braţele iubirii sale milostive.
Ins – "Domnul să-i dăruiască, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare, odihna făgăduită prietenilor săi şi în milostivirea sa să-l conducă în Împărăţia de lumină şi de pace".

Aici, serviciul audio cu vocea papei: