Din testamentul sfintei Roza Venerini: lectura a doua la oficiul Liturgiei Orelor

(RV - 15 octombrie 2006) Din „Testamentul sfintei Roza Venerini, fecioară şi fondatoare” (Casa Sfântul Marcu, Roma, 27 ianuarie 1728: Arhiva Congregaţiei Maestrelor Pie Venerini)

A se dedica cu toata sârguinta propriei mântuiri si a altuia. În numele lui Dumnezeu, al glorioasei pururea Fecioare Maria şi al întregii Curţi cereşti. Eu, Roza Venerini, născută la Viterbo, aflându-mă aproape de clipa plecării din această lume pentru a mă duce, dacă voi fi vrednică, să mă bucur de Creatorul meu, fiind cu mintea sănătoasă, deşi infirmă trupeşte, mărturisesc că vreau să mor în sfânta credinţă catolică romană, în care am trăit mereu; doresc ca ultima mea respiraţie să fie o invocaţie a lui Isus Răstignit în al cărui preascump Sânge mă încred cu totul scufundând în el toate vinovăţiile mele şi toate faptele mele bune pentru ca acelea să se şteargă iar acestea să devină meritorii de viaţă veşnică.
Întrucât din lucrurile temporale nu am vreunul de lăsat, despuindu-mă total de ele de când Domnul m-a chemat la această stare de Maestră pie în care mă găsesc, mă îndrept cu tot duhul meu spre voi, iubitele mele fiice şi surori care m-aţi ajutat să răspândesc gloria divină în practica şcolilor pie pentru fetiţe, pe care Dumnezeu, mi-a dat harul să le introduc în multe sate servindu-se de mine aşa cum s-a servit de falca de măgar în mâna lui Samson.
Şi în primul rând, binecuvântându-vă pe toate, căci pe toate vă port în străfundul inimii, prin această scriere împărăteşc cu voi sentimentele sufletului meu, din moment ce nu o pot face cu voi grai.
Ah, dacă vreţi să fiţi ocrotite întodeauna de Dumnezeu, corespundeţi la chemarea pe care el v-a dat-o! Învingeţi-vă voinţa şi repulsiile fireşti observând constant Regulele voastre, deoarece am văzut din experienţă că acestea sunt prea necesare în slujirea ce distrage şi plină de primejdii în care sunteţi.
Rugăciunea mintală să nu o lăsaţi niciodată, în fiecare zi, deoarece aceasta este hrana sufletului (...).
Vă rog ca scopul activităţii să fie în toate mereu acelaşi, adică a se dedica cu toată sârguinţa propriei mântuirii şi totodată a se dedica celei a aproapelui folosind toată dragostea şi răbdarea în a învăţa fetiţele prin munci manuale, maximele sfintei credinţe, învăţătura creştină şi bunele moravuri instruindu-le, ca pe celelate, pe cele mai sărace şi mai puţin educate, din contra, pe acestea cu mai multă iubire decât pe celelalte.
Să fie în voi toate o iubire reciprocă, iubindu-vă toate ca surori slujindu-vă una pe alta când nevoia o cere.
O, voi, preaiubite în Isus Cristos, rugaţi-vă toate la Domnul cel plin de iubire pentru acest sărman suflet al meu, chiar şi în interesul vostru, pentru că dacă voi avea soarta, pe care o sper, de a merge să mă bucur în cer prin preascumpul său Sânge, nu voi înceta niciodată să-mi amintesc de voi şi să-l rog neîncetat pentru mântuirea voastră veşnică. La revedere în cer.A se dedica cu toata sârguinta propriei mântuiri si a altuia.