Ascultarea de adevăr şi nu de "dictatura" opiniiilor comune: este virtutea fundamentală a teologilor, a spus Benedict al XVI-lea vorbind Comisiei teologice internaţionale

(RV - 6 octombrie 2006) Tăcere, contemplare şi ascultarea adevărului, nerăspunzând promisiunilor înşelătoare ale consensului şi conformismului: sunt virtuţile recomnadate de Benedict al XVI-lea în omilia rostită, fără un text scris, la Sfânta Liturghie concelebrată vineri dimineaţă cu membrii Comisiei teologice internaţionale, prezidată de cardinalul William Levada, reunită în Vatican de la 2 octombrie şi până vineri 6 octombrie, pentru a dezbate în special tema destinului copiilor morţi nebotezaţi. Dacă vocaţia frumoasă a teologilor este de a vorbi pentru a evidenţia în orice timp cuvintele esenţiale pentru a ajunge la Cuvântul lui Dumnezeu, papa le-a recomandat - după exemplul sfântului Bruno, a cărui sărbătoare cade la 6 octombrie. tăcere şi contemplare pentru a păstra, în viaţa cotidiană dispersivă, o uniune permanentă cu Dumnezeu. Dumnezeu nu e "obiect" ci "subiect" al teologiei care cere o cale de renunţare la cuvintele noastre, pentru a asculta de adevăr iar acest lucru reclamă a face cast sufletul nostru aşa cum explica sfântul Petru. În continuare Benedict al XVI-lea;
INS - "Cu alte cuvinte, a vorbi pentru a fi aplaudat, a vorbi orientându-se spre ceea ce oamenii vor să audă, a vorbi pentru a asculta de opiniile comune, este ca un fel de prostituare a cuvântului şi a sufletului. Castitatea nu este a corespunde acestor standarde şi a căuta aplauze, ci a căuta ascultarea adevărului. Aceasta - a subliniat - Benedict al XVI-lea este virtutea fundamentală a teologului.
INS - "Această disciplină, chiar dacă dură, a ascultării adevărului ne face colaboratori ai adevărului, gură a adevărului, întrucât nu vorbim noi în acest fluviu de cuvinte de azi, ci, purificaţi, deveniţi caşti, în ascultarea adevărului, adevărul vorbeşte în noi, iar noi putem fi purtători ai adevărului".
Aici, serviciul audio: