Necesitatea unei ecologii umane: lupta împotriva corupţiei într-o Notă a Consiliului pontifical "Iustitia et Pax"

(RV - 5 octombrie 2006) „Lupta împotriva corupţiei”. Este titul unei „Note” a Consiliului pontifical al Dreptăţii şi Păcii, disponibilă începând de joi la Librăria Editură Vaticană. Textul provine din Conferinţa internaţională a departamentului vatican desfăşurată în iunie anul acesta în prezenţa unor funcţionari, cecetători şi diplomaţi din numeroase ţări. În centrul atenţiei se află natura fenomenului „corupţie” la nivel internaţional şi metodele cele mai eficiente pentru a-l contrasta, lămurind contribuţia pe care Biserica o poate oferi în domeniu.

 
Prima parte a „Notei” este dedicată analizei fenomenului corupţiei, care neagă popoarelor binele comun al legalităţii. Este pus în evidenţă un dat: corupţia a existat dintotdeauna şi nu cunoaşte limite politice şi geografice, nici delimitări sociale, adică atinge ţări bogate şi sărace, fiecare stat în parte şi organisme internaţionale. Este adevărat că de câţiva ani oamenii au devenit mai conştienţi de acest fapt, şi chiar se consolidează necesitatea şi mijloacele pentru combaterea fenomenului, mai ales datorită încetării blocurilor ideologice după 1989 şi globalizării informaţiei.

Un alt dat cert, se citeşte în „Notă”, este dauna provocată de corupţie: materială, întrucât sustrage resurse economiei şi politicilor sociale, în primul rând din cauza transparenţei reduse în finanţele internaţionale şi inegalităţii sistemelor juridice; şi o daună calitativă a vieţii, deoarece alimentează neîncrederea în instituţii, limitându-le funcţionalitatea. Altă daună a corupţiei sancţionată de Compendiul doctrinei sociale a Bisericii este deformarea gravă a sistemului politic, a rolului însuşi al insitutţiilor, folosite ca teren de schimb între cereri clientelare şi prestaţii ale guvernanţilor.

Deci, ce trebuie făcut? Iată, cea de-a doua parte a „Notei” Consiliului pontifical. Pozitivă este trecerea de la societăţi autoritare şi închise la societăţi democrartice şi deschise, cu condiţia ca aceasta să nu însemne ameninţarea consensului etic al cetăţenilor şi a trăiniciei legăturilor sociale. Pentru a evita aceste pericole doctrina socială a Bisericii pune accentul pe conceptul "ecologiei umane", adică pe respectarea structurilor fundamentale, naturale şi morale, dăruite omului de Creator. Absenţa lor alimentează corupţia. Însă, Biserica poate să o prevină nu numai răspândind principii precum demnitate umană, bine comun, solidaritate, sibsidiaritate, dar şi încurajându-le.

Ultima referire este cea la nivel internaţional: pentru lupta împotriva corupţiei este nevoie de transparanţa tranzacţiilor şi de armonizarea legislaţiei, dacă nu chiar de o autoritate autonomă care să constate diferitele încălcări. La acete niveluri şi Bisericile locale sunt puternic chemate să colaboreze.
Aici, serviciul audio: