Octombrie, luna Rozariului şi a angajării misionare: textul alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus", în ultima sa duminică la Castel Gandolfo

(RV - 1 octombrie 2006) „Dragi fraţi şi surori, astăzi, în prima zi de octombrie, aş vrea să mă opresc asupra a două aspecte care, în Comunitatea eclezială, caracterizează această lună: rugăciunea Rozariului şi angajarea pentru misiuni. În ziua de 7, sâmbăta viitoare, vom celebra sărbătoarea Fercitiei Fecioare a Rozariului, şi este ca şi cum, în fiecare an, Sfânta Fecioară ne-ar invita să redescoperim frumuseţea acestei rugăciuni, atât de simplă şi atât de profundă. Iubitul Ioan Paul al II-lea a fost mare apostol al Rozariului: ni-l amintim în genunchi cu coroana între mâini scufundat în contemplarea lui Cristos, cum el însuşi a invitat să facem prin Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae. Rozariul este o rugăciune contemplativă şi cristocentrică, inseparabilă de meditarea Sfintei Scripturi. Este rugăciunea creştinului care înaintează în pelerinajul credinţei, pe urmele lui Isus, precedat de Maria. Aş vrea să vă invit, dragi fraţi şi surori, să recitaţi Rozariul în timpul acestei luni în familie, în comunităţi şi în parohii pentru intenţiile papei, pentru misiunea Bisericii şi pentru pacea în lume.

Octombrie este şi luna misionară, iar duminică 22 vom celebra Ziua Misionară Mondială. Biserica este din natura ei misionară. „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In 20,21), a spus Isus cel înviat apostolilor în cenaclu. Misiunea Bisericii este prelungirea aceleia a lui Cristos: să ducă tuturor iubirea lui Dumnezeu, vestindu-l prin cuvinte şi prin mărturia concretă a carităţii. În Mesajul pentru apropiata Zi Misionară Mondială am dorit să prezint caritatea tocmai ca „suflet al misiunii”. Sfântul Paul, apostolul neamurilor scria: „Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14). Fie ca fiecare creştin să-şi însuşească aceste cuvinte, în experienţa bucuroasă de a fi misionar al Iubirii acolo unde Providenţa l-a pus, cu umilinţă şi curaj, slujind aproapele fără alte scopuri şi trăgând din rugăciune forţa carităţii, bucuroasă şi dovedită prin fapte (cfr Deus caritas est, 32-39).

Patroană universală a misiunilor, împreună cu sfântul Francisc Xaveriu, este sfânta Tereza a Pruncului Isus, fecioară carmelită şi doctor al Bisericii, a cărei comemorare o celebrăm astăzi. Ea, care a indicat drept cale „simplă” spre sfinţenie abandonarea încrezătoare iubirii lui Dumnezeu, să ne ajute să fim martori credibili ai Evangheliei carităţii. Maria Preasfântă, Fecioară a Rozariului şi Regină a misiunilor, să ne conducă pe toţi la Cristos Mântuitorul”.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, papa Benedict, înainte de a adresa saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, a făcut două importante anunţuri de actualitate:

„Am avut bucuria, ieri, să-l întâlnesc pe Beatitudinea sa Emmanuel al III-lea Delly, patriarhul de Babilonia al Caldeilor, care mi-a vorbit despre realitatea tragică pe care trebuie să o înfrunte zilnic iubita populaţie a Irakului, unde creştini şi musulmani trăiesc împreună de 14 secole ca fii ai aceluiaşi pământ. Urez să nu slăbească între ei aceste legături de fraternitate, în timp ce, împreună cu sentimentele apropierii mele spirituale, invit pe toţi să se uneasacă cu mine în a cere de la Dumnezeu cel Atotputernic darul păcii şi concordiei pentru acea martirizată ţară”.

„Mâine se va celebra anuala Zi mondială pentru „habitat”, proclamată de Naţiunile Unite şi dedicată anul acesta temei: „Oraşe, magneţi de speranţă”. Gestiunea procesului rapid de urbanizare, consecinţă şi a emigraţiei din ce în ce mai relevante spre oraşe, reprezintă una din cele mai grave probleme cu care omenirea seculului al XXI-lea este chemată să se confrunte. Exprim încurajarea mea tuturor celor care, la nivel local şi internaţional, operează pentru ca persoanelor care locuiesc în periferiile degradate să le fie asigurate condiţii demne de viaţă, satisfacerea nevoilor primare şi posibilitatea de a realiza propriile aspiraţii, în special, în mediul familial şi într-o convieţuire paşnică”.