Respect profund pentru islam şi angajare la dialog, inclusiv autocritic, cu toate religiile şi culturile. Papa reafirmă: cuvintele mele de la Regensburg au fost înţelese greşit

(RV - 20 septembrie 2006) Benedict al XVI-lea reconfirmă „respectul său pentru marile religii, şi în special, pentru musulmani” cu care Biserica este angajată „să apere şi să promoveze împreună, pentru toţi oamenii, dreptatea socială, valorile morale, pacea şi libertatea”. Este unul din pasajele centrale ale discursului prin care Papa a revenit miercuri dimineaţă la audienţa generală din piaţa San Pietro, asupra stării de spirit care a văzut lumea islamică reacţionând cu vehemenţă la discursul pronunţat la universitatea din Regensburg, la 12 septembrie. Dar toată audienţa a fost dedicată de Sfântul Părinte evocării recentei călătorii apostolice în Bavaria, ocazie - a spus - pentru „a reafirma datoria” de a-l vesti pe Cristos „fără atenuări, dar în mod integral şi clar”.

Creştinism şi islam pot dialoga în mod „pozitiv” pentru că au la inimă aceleaşi valori care formează arhitrava convieţuirii umane: pace, dreptate, libertate. Apoi, dacă acest dialog reuşeşte să fie şi „autocritic”, se avantajează prin el respectul reciproc şi „raţionalitatea” care trebuie să „călăuzească în transmiterea credinţei”, departe de orice formă de violenţă. În faţa a 40 de mii de credincioşi, şi sub camerele internaţionale de luat de vederi, deosebit de atente, între care televiziunea arabă Al Jazeera, Benedict al XVI-lea a revenit cu gândul la locurile şi persoanele, vizitate şi întâlnite în recenta sa călătorie în Bavaria, dar mai mult încă asupra escaladării de indignare montată în lumea musulmană, în urma discursului său pronunţat la universitatea din Regensburg.

Prelegerea ţinută în vechea sa universitate a rămas în inima lui Benedict al XVI-lea ca „o experienţă deosebit de frumoasă”. „Alesesem să vorbesc despre raportul dintre credinţă şi raţiune” a explicat în modul cel mai amplu pe care îl permite cateheza de miercuri în comparaţie cu timpul pentru alocuţiunea de la "Angelus" duminical. Un subiect, a adăugat, de mare „dramaticitate şi actualitate” care, în cursul acelei tratări, atinge la un moment dat nodul raportului dintre religie şi violenţă, prin, de acum, bine cunoscutul citat al acelui dialog islamo-creştin din secolul al XIV-lea, care îi are între protagonişti pe împăratul bizantin Manuel al II-lea Palelologul:
INS - „Acest citat, din păcate, a putut să se preteze la a fi greşit înţeles. Însă, pentru cititorul atent al textului meu, reiese clar că nu voiam în niciun fel să-mi însuşesc cuvintele negative pronunţate de împăratul medieval în acest dialog şi că cuprinsul lor polemic nu exprimă convingerea mea personală. Intenţia mea era foarte diferită; plecând de la ceea ce Manuel al II-lea spune mai departe în mod pozitiv, printr-un cuvânt foarte frumos privind raţionalitatea care trebuie să călăuzească în transmiterea credinţei, am voit să explic că nu religia şi violenţa, ci religia şi raţiunea merg împreună”. (aplauze)

Alegerea de a vorbi despre raportul dintre credinţă şi raţiune, a observat, aşadar, Benedict al XVI-lea, a fost calibrată având în vedere circumstanţa - misiunea desfăşurată de universitate - şi nu dictată de alte intenţii:
INS -„Voiam să invit la dialogul credinţei creştine cu lumea modernă şi la dialogul tuturor culturilor şi religiilor. Sper că în diferite ocazii din viaţa mea - de exemplu, când la München am subliniat cât este de important a respecta ceea ce este sacru pentru alţii - a apărut cu claritate respectul meu profund pentru marile religii şi, în special, pentru musulmani, care „îl adoră pe Dumnezeul cel unic” şi cu care suntem angajaţi să „apărăm şi să promovăm împreună, pentru toţi oamenii, dreptatea socială, valorile morale, pacea şi libertatea” (Nostra Aetate, 3).

Această invitaţie la dialog, lansată de la universitatea din Regensburg, Papa a făcut-o să răsune din nou miercuri cu reînnoită vigoare între colonadele lui Bernini, repropunând-o într-o formă aproape insistentă în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă şi polonă şi însoţind-o cu o urare care valorează ca o invitaţie la destindere.
INS - „Am încredere de aceea ca, după reacţiile din primul moment, cuvintele mele de la Universitatea din Regensburg să poată constitui un imbold şi o încurajare la un dialog pozitiv, chiar şi autocritic, atât între religii cât şi între raţiunea modernă şi credinţa creştinilor”. ( aplauze)
Mulţimea a împărtăşit prin repetate aplauze noua explicaţie oferită de Benedict al XVI-lea într-o chestiune care de zile a izbucnit dintr-o parte în alta a planetei cu un imprevizibil efect-domino. Dar pentru Papa, audienţa generală de miercuri a fost mai presus de toate locul sintezei pentru numeroasele momente ecleziale oferite de călătoria sa bavareză. În special, a subliniat Sfântul Părinte:
INS - „Am amintit tuturor că există „o sălibire de auz” faţă de Dumnezeu de care se suferă în special azi. Este îndatorirea noastră a creştinilor într-o lume secularizată să proclamăm şi să mărturisim tuturor mesajul de speranţă pe care ni-l oferă credinţa: în Isus răstignit Dumnezeu, Tată milostiv, ne cheamă să fim fii ai săi şi să depăşim orice formă de ură şi de violenţă ca să contribuim la triumful definitiv al iubirii”.
O sarcină pe care Papa a înţeles să o solicite şi la nivel ecumenic în timpul celebrării Vesperelor în domul din Regensburg, concelebrate cu reprezentanţi luterani şi ortodocşi:
INS - „A fost o ocazie providenţială de a ne ruga împreună, pentru ca să se grăbească deplina unitate dintre toţi ucenicii lui Cristos şi pentru a reafirma îndatorirea de a ne proclama credinţa în Isus Cristos fără atenuări, dar în mod integral şi clar dar mai ales prin comportamentul nostru de iubire sinceră”.

 
În saluturile finale - înainte de obişnuitul tur cu maşina pentru a-şi lua rămas bun de la pelerini - Papa Benedict s-a oprit între altele la revolta socială şi politică care a izbucnit de câteva zile în Ungaria. „Cu îngrijorare - a spus Papa adresându-se pelerinilor maghiari - urmăresc ştirile care sosesc” din ţara europeană. „Mă rog Domnului ca toate părţile să găsească o soluţie justă şi paşnică”. Un salut deosebit, Benedict al XVI-lea l-a adresat şi călugăriţelor Carmelite Misionare şi Congregaţiilor Sfintelor Inimi, ocupate fiecare în capitulul general respectiv.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale imediat după recitarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru, binecuvântare care ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri.
INS - Binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea.
Aici, serviciul audio:

După aceste clarificări ale Papei se calmează treptat polemicile suscitate în aceste zile de o greşită interpretare a cuvintelor sale rostite la universitatea germană din Regensburg. Dar invitaţia lui Benedict al XVI-lea la lărgirea a lărgi orizonturile unei raţiuni care să nu-l excludă pe Dumnezeu, poate marca începutul unui nou anotimp pentru un dialog mai adevărat între culturi şi religii? Răspunde teologul italian mons-Piero Coda:
INS - „Această situaţie atât de dificilă, în mod paradoxal se poate transforma într-o ocazie de aprofundare asiemnificaţiei autentice a dialogului. Dialogul nu este o chestiune de pretinşi bine-intenţionaţi; dialogul - spune Benedict al XVI-lea - trebuie înrădăcinat în raportul nostru cu Dumnezeu. Conciliul Vatican II spune că Dumnezeu ni se comunică tratându-ne ca prieteni, dialogând cu noi, din simplu har, din pură bunăvoinţă. Iată: şi noi, pentru a-l mărturisi pe Cristos, suntem chemaţi să ne comportăm în relaţia cu fraţii noştri şi surorile noastre, cu acesată deschidere, fără a ne îndepărta niciun milimetru de identitatea noastră, dar tocmai în virtutea identităţii noastre, mărturisind noutatea lui Isus care este noutatea iubirii. Relaţia cu islamul, ca şi cu celelalte religii, trebuie inundat cu această lumină. Iată, mi se pare că aceasta este mare rechemare ce ne vine de la Benedict al XVI. Dialogul, inclusiv cu islamul, este în mod cert posibil; nu e uşor, aşa cum orice dialog nu e uşor...”
Serviciul audio, aici: