Prima referire a lui Benedict al XVI-a la lumea musulmană: exprim preţuierea mea pentru intensificarea dialogului dintre musulmani şi creştini

(RV - 18 septembrie 2006) Luni 25 aprilie 2005, la începutul pontificatului său Papa Benedict al XVI-lea a întâlnit în Sala Clementită din Vatican delegaţii Bisericilor ortodoxe, ale Bisericilor Orientale şi Comunităţilor eccleziale din Occident. Cu acea ocazie noul Succesor al apostolului Petru a spus:

"Cu bucurie vă primesc pe voi, dragi delegaţi ai Bisericilor ortodoxe şi ai Bisericilor ortodoxe orientale şi Comunităţilor ecleziale din Occident, la puţine zile de la alegerea mea. Deosebit de plăcută a fost prezenţa voastră ieri în piaţa San Pietro, după ce am trăit împreună tristele momente de luare de rămas bun de la regretatul Papă Ioan Paul al II-lea. Tributul de simpatie şi de afecţiune pe care l-aţi exprimat neuitatului meu predecesor a mers mult mai de parte de un simplu act de curtoazie ecelezială. Mult drum s-a parcurs în timpul anilor pontificatului său şi participarea voastră la doliul Bisericii catolice pentru dispariţia sa a dovedit cât de adevărată şi mare este pasiunea comună pentru unitate (...).

„Mă adresez acum vouă, dragi prieteni ai diferitelor tradiţii religioase şi vă mulţumesc sincer pentru prezenţa voastră la solemna inaugurare a Pontificatului meu. Adresez saluturi cordiale şi pline de afecţiune tuturor vouă care aparţineţi religiilor pe care le reprezentaţi.

Sunt recunoscător în mod special pentru prezenţa între voi a unor membri ai comunităţii musulmane, şi exprim preţuirea mea pentru creşterea dialogului dintre muslumani şi creştini, atât la nivel local cât şi internaţional. Vă asigur că Biserica vrea să constinue să construiască punţi de prietenie cu adepţii tuturor religiilor, în scopul de a căuta binele autentic al fiecărei persoane şi societăţi în ansamblul ei.

Lumea în care trăim este adeseori marcată de conflicte, violenţă şi război, dar năzuieşte în mod serios spre pace, o pace care este mai presus de toare un dar al lui Dumnezeu, o pace pentru care trebuie să ne rugăm fără încetare. Totuşi, pacea este şi o datorie pentru care toate popoarele trebuie să se angajeze, mai ales acelea care profesează că aparţin unor tradiţii religioase. Eforturile noastre pentru a ne întâlni şi promova dialogul sun o preţioasă contribuţie pentru a construi pacea pe temelii solide. Papa Ioan Paul al II-lea, venerabilul meu predecesor, la începutul noului Mileniu a scris că "numele unicului Dumnezeu trebuie să devină tot mai mult, aşa cum este, un nume de pace şi un imperativ de pace" (Novo Millennio ineunte, 55). De aceea, este imperios a se angaja într-un dialog autentic şi sincer, construit pe respectul demnităţii fiecărei persoane umane, creată, aşa cum noi creştinii credem cu tărie, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cfr Gn 1, 26-27).
La începutul pontificatului meu vă adresez vouă şi tuturor credincioşilor tradiţiilor religioase pe care le reprezentaţi, precum şi tuturor care caută cu inimă sinceră Adevărul, o puternică invitaţie de a deveni împreună făuritori de pace, într-o reciprocă angajare de înţelegere, de respect şi de iubire. Tuturor salutul meu cordial".