Liga Musulmană Mondială: "prin cuvintele papei, la Angelus, considerăm încheiat pentru totdeauna acest incident"; directoul SIR invită mass-media la mai multă responsabilitate

RV 18 sep 2006. Lumea islamică răspunde în mod contrastant la regretul exprimat duminică de Benedict al XVI-lea la rugăciunea Angelus. Situaţia nou creată a suscitat luni o luare de poziţie din partea Uniunii Europene: purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Johannes Leitenberger a afirmat că "reacţiile disproporţionate care înseamnă respingerea libertăţii de cuvânt sunt inacceptabile". Ca răspuns la o întrebare despre polemicile care s-au iscat după discursul papei la universitatea din Regensburg, Leitenberger a spus că "în opinia Comisiei (Europene) orice reacţie trebuie să fie bazată pe ceea ce efectiv a fost spus şi nu pe citate extrapolate, şi în mod deliberat".
De la Bruxelles, la Teheran. Purtătorul de cuvânt al guvernului iranian a afirmat că nu consideră suficiente clarificările papei despre discursul său de la Regensburg. Lecţia magistrală a papei – amintim pentru ascultătorii noştri – nu avea ca temă centrală islamul ci raportul dintre credinţă şi raţiune. La rândul său, Organizaţia pentru educaţie, ştiinţă şi cultură islamice a cerut papei să-şi ceară iertare în mod explicit. Aceeaşi cerinţă a fost formulată şi de marele muftiu al Turciei, în timp ce guvernul pakistan a solicitat o dezbatere la ONU pe tema toleranţei religioase.
De un "sfârşit fericit" vorbeşte însă preşedintele indonezian Susilo Yodhoyono; satisfacţie, a fost exprimată şi de Organizaţia musulmanilor din India, la care se adaugă şi cea a Uniunii comunităţilor şi organizaţiilor islamice din Italia. La polul opus se află o celulă irakiană a organizaţiei Al Qaida: în mesaje pe internet, anunţă cucerirea Romei cum au cucerit şi Constantinopolul. În fine, un lider religios qatariot de origine egipteană a invitat musulmanii să facă vinerea viitoare o zi de "mânie paşnică" împotriva afirmaţiilor papei.
Pentru o reflecţie despre aceste reacţii, atât de diverse între ele, la cuvintele lui Benedict al XVI-lea, redacţia centrală a contactat pe Mario Scialoja, consilier al Ligii Musulmane Mondiale:
Ins 1 – "Papa, ieri (duminică - n.r.), la Angelus, a clarificat cu desăvârşire echivocul şi a afirmat clar că a fost vorba de un pasaj care nu reflectă în nici un caz poziţia sa: pur şi simplu, este un citat dintr-un text medieval. În opinia mea, este un răspuns mai mult decât suficient şi mi se pare că s-au verificat deja reacţii favorabile dintr-o parte a lumii arabe. Cred cu adevărat că acest incident ridicol poate fi considerat drept închis pentru totdeauna".
(...) Papa a reînnoit angajarea sa pentru un dialog deschis şi sincer care să conjuge raţiune şi credinţă. Cum poate fi întreprinsă această cale, sau, mai bine, în ce fel se poate continua?
Ins 2 – "Cred că Papa a procedat corect; pe de altă parte, nu aveam nici cel mai mic dubiu: în lumea de astăzi, secularizată, în care Dumnezeu este adesea uitat în Occident, este nevoie de spiritualitate, dar este nevoie în acelaşi timp de raţiune şi raţionalitate. Şi apelul papei la uzul raţiunii este extrem de oportun".
Mulţi musulmani s-au simţit ofensaţi de cuvintele papei – şi, aici, ar trebuie analizată responsabilitatea mijloacelor de comunicare – cuvinte pentru a căror interpretare papa s-a arătat profund întristat. Pe de altă parte, în unele manifestaţii din ţările islamice, au fost arse imagini cu Sfântul Părinte...
Ins 3 – "Într-adevăr, au dat foc la câteva efigii ale papei: sunt acte comise de (indivizi) necugetaţi şi de minoranţe minuscule. Este un lucru pe care-l găsesc absolut nedemn. Pe de altă parte, duminică au venit şi declaraţii ale unor mişcări fundamentaliste precum Hamas care au pus apă pe foc, şi mulţi musulmani din Liban şi Orientul Apropiat care au condamnat atacurile cu bombă de mică putere împotriva unor biserici creştine vorbind de "fraţii lor creştini". Repet: pînă acum, Benedict al XVI-lea a dovedit din plin că merge mai departe pe drumul glorios început de Ioan Paul al II-lea".

&&&&&&&&&

Reacţiile la discursul papei de la Regensburg oferă ocazia pentru o reflecţie despre rolul jucat de mass-media în această situaţie. Directorul agenţiei Sir, Serviciul de informare religioasă a Conferinţei episcopale italiene:
Ins 1 – "Eu cred că a jucat un rol negativ o anumită grabă şi o insuficientă capacitate de a capta specificitatea unui mesaj, a unui discurs dificil. Primul semn, de altfel, că ceva nu funcţiona, l-am avut imediat, atunci când a fost pronunţat renumitul discurs adresat Occidentului, când Benedict al XVI-lea punea Occidentului însuşi întrebarea despre Dumnezeu. Papa spunea: "Popoarele Africii, popoarele Asiei, care se află în faţa unei Europe fără Dumnezeu, sunt preocupate, sunt alarmate". În acel moment, imediat, au fost agenţii, inclusiv italiene, care au bătut cu dezinvoltură cuvântul islam".
Un cuvânt care nu figura în discursul la care vă referiţi, pronunţat la Munchen. Se poate spune că au fost instrumentalizate cuvintele papei?
Ins 2 – "Da, o gravă instrumentalizare, pentru că chiar dacă a fost dictată de superficialitate, este gravă. Este o abatere de la deontologia profesională, de la o reluare corectă. Papa nu a citat niciodată islamul în acea ocazie. Cine ştie cum agenţiile au lansat ca prim titlu chiar cuvântul "islam". Acest lucru a pus deja opinia publică într-o atitudine nicidecum corectă, echilibrată, în raport cu ceea ce papa urma să spună în zilele următoare. Acolo cred că a început să se vadă semnalele de superficialitate şi ignoranţă, care au avut apoi consecinţele pe care le cunoaştem".
Nume mari de ziare, orgolioase de a fi în capul listei pentru cultura laicistă şi care îşi fac un punct de onoare în apărarea libertăţii de gândire şi de expresie, au criticat cu tonuri aspre discursul Sfântului Părinte de la Regensburg. Ce impresie v-au făcut?
Ins 2 – "Eu sunt foarte preocupat de acest lucru ca jurnalis şi spun motivul. Nu reuşesc să înţeleg un fapt: când noi jurnaliştii susţinem examenul de stat pentru a deveni profesionişti, sunt chemaţi să răspundem la probe care merg de la modă la motorizări, de la cronică neagră la sport, dar nu suntem niciodată puşi în faţa informaţiei religioase. Cu toate acestea, toţi suntem apoi autorizaţi să scriem şi să relatăm despre o realitate care recere, în schimb, cunoaştere, aprofundare, studiu, ce nu pot fi puse deoparte. Acest fapt are urmări apoi asupra modului în care sunt înfruntate aceste teme, cu o dezinvoltură care permite să afirmi exact contrariul a ceea ce a spus papa, aducând drept justificare că, oricum, aceasta a vrut să spună, dar fără a avea nici cea mai mică capacitate de a cuprinde contextul, de a deosebi între o referinţă istorică şi o anumită poziţie culturală care este cu totul diferită în raport cu acea referinţă".