O raţiune surdă în faţa divinului este incapabilă să intre în dialogul culturilor: din lecţia lui Benedict al XVI-lea la Universitatea din Regensburg

(RV - 13 septembrie 2006) Deosebit de angajantă pentru Benedict al XVI-lea a fost ziua de marţi. După Liturghia solemnă de dimineaţă a urmat în cursul după-amiezii mai întâi întâlnirea cu reprezentanţii lumii academice şi ai ştiinţei în Universitatea „sa” de odinioară, apoi cea cu delegaţiile luterană şi ortodoxă în cadrul unei celebrări ecumenice în domul din Regensburg. În ambele intervenţii, dense şi complexe, papa Benedict a tratat tema confruntării posibile dintre credinţă şi raţiune şi a dialogului cu islamul, atrăgând atenţia, pe de o parte, asupra unor derive ale unui raţionalism care tinde să-l excludă pe Dumnezeu, şi pe de alta, a unei credinţe impuse cu violenţă, „în contrast cu natura lui Dumnezeu şi a sufletului”.
Aşadar, credinţă şi raţiune în centrul discursului papei Benedict pentru lumea academică a Universităţii din Regensburg. Aici, teologul Joseph Ratzinger a fost titular al catedrei de Teologie dogmatică şi de Istorie a dogmelor, îndeplinind şi funcţia de vicerector. În lumea occidentală - a spus Benedict al XVI-lea - este difuză opinia că „numai tipul de certitudine derivând din matematică şi din domeniu empiric ne permite să vorbim de caracter ştiinţific”. Dar, a subliniat, „o asemenea metodă exclude problema lui Dumnezeu, făcând ca ea să apară ca neştiinţifică sau pre-ştiinţifică”.
„Prin aceasta, omul însuşi suferă o reducere. Deoarece, într-un asemenea caz - a continuat - interogativele specific umane, ale religiei şi eticii, nu pot găsi loc în spaţiul raţiunii comune descris de „ştiinţă” şi trebuie să fie deplasate în domeniul subiectivului”. „În acest mod - a explicat Benedict al XVI-lea - ethos-ul şi religia pierd forţa lor de a crea o comunitate şi decad în planul discreţionalităţii personale”. Vorbind profesorilor din Regensburg Papa a mai spus:
INS - „O raţiune care este surdă în faţa divinului şi respinge religia în domeniul subcultural, este incapabilă să se insereze în dialogul culturilor”.
Raţiunea modernă, proprie ştiinţelor naturale - a constatat Pontiful - poartă în sine un interogativ care o depăşeşte: ea trebuie să accepte structura raţională a materiei ca un dat de fapt”. Întrebarea „pentru ce acest dat de fapt” - există şi trebuie să fie încredinţată filozofiei şi teologiei.
INS - „Occidentul este ameninţat de această aversiune împotriva interogativelor fundamentale ale raţiunii şi astfel nu poate avea decât o mare daună”.
„Această tentativă de critică a raţiunii moderne - a spus Papa - nu include absolut opinia că acum trebuie să se întoarcă înapoi, înainte de iluminism: toţi suntem recunoscători pentru marile posibilităţi pe care spiritul modern le-a deschis omului”. Este deci important a lărgi raţiunea întrucât, cu toată bucuria în faţa posibilităţilor omului, vedem şi ameninţările care apar din aceste posibilităţi şi ne întrebăm cum putem să le dominăm”. „Reuşim numai dacă credinţă şi raţiune se regăsesc unite într-o nouă manieră”. Este vorba de „o întâlnire care a creat Europa şi rămâne temelia ei”. „Doar în întâlnirea dintre credinţă şi raţiune este posibil un adevărat dialog al culturilor şi religiilor, de care avem urgentă nevoie”. În acest dialog pot apărea diveristăţi profunde. Benedict al XVI-lea, la începutul lecţiei sale, a citat un exemplu, cel despre un colocviu din secolul al XIV-lea dintre împăratul bizanitn şi un erudit persan musulman. Confruntarea lor se focaliza asupra raportului dintre religie şi violenţă şi asupra semnificaţiei transcendenţei lui Dumnezeu şi răspândirea paşnică a credinţei. Dar, în pofida diferenţelor care ies la iveală din aceasta, Sfântul Părinte a invitat lumea occidentală „să asculte marile experienţe şi convingeri ale tradiţiilor religioase ale omenirii, în special cea a credinţei creştine”, care constituie o sursă de cunoaştere. Refuzul de a recurge la acest izvor ar însemna o reducere inacceptabilă a capacităţii noastre de a asculta şi de a răspunde.
INS - secvenţe muzicale.
Seara, celebrarea ecumenică a Vesperelor în domul din Regensburg. La celebrare au participat episcopul luteran Johannes Friedrich, mitropolitul ortodox Augustinos şi episcopul evanghelic luteran, Weiss. A fost prezentă şi o delgaţie de evrei condusă de preşedintele Comitetului ebraic bavarez, Schuster. Benedict al XVI-lea a amintit dialogul teologic care va fi reluat curând la Belgrad pe tema comuniunii „koinonia”, exprimând dorinţa ca împărtăşirea, „comuniunea cu Dumnezeul cel viu care îi uneşte pe creştini să fie aprofundată până la unitatea deplină”. Papa, s-a declarat „bucuros” de adeziunea din partea „Consiliului mondial al Bisericilor metodiste” la Declaraţia asupra doctrinei justificării. Apoi a observat:
INS - „În epoca întâlnirilor multireligioase suntem lesne tentaţi să atenuăm puţin această mărturisire centrală în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, sau de-a dreptul să o ascundem. Dar, prin aceasta nu facem un serviciu întâlnirii, nici dialogului”.
De aceea, papa Benedict a subliniat importanţa „de a pune în discuţie în mod complet şi nu doar fragmentar imaginea noastră despre Dumnezeu”. „În mărturisirea comună a lui Isus Cristos - a spus în încheiere - nu există nicio divizare între noi. Voim să ne rugăm, pentru ca această bază comună să se întărească tot mai mult.
Aici, serviciul audio :