Din 1986, spiritul de la Assisi a schimbat lumea; după 20 de ani, avem nevoie de oaze
de dialog interreligios şi rugăciune universală: interviu cu mons. V. Paglia, co-fondator
al Comunităţii Sf. Egidiu.
RV 5 sep 06. Prima întâlnire de la Assisi a reprezentat pentru omenirea
din timpul Războiului Rece "o mare speranţă, imaginea unei şanse", cea a păcii atinsă
prin dialogul religiilor şi culturilor: este convingerea episcopului de Terni-Narni-Amelia,
mons. Vincenzo Paglia, care a trăit în prima persoană acel eveniment început de Ioan
Paul al II-lea în 1986, însoţind apoi îndeaproape experienţa întâlnirilor "Oameni
şi religii". Douăzeci de ani mai târziu, afirmă mons. Paglia, spiritul de la Assisi
nu este nicidecum stins sau depăşit de modă, nici nu recere premise sincretiste, după
cum afirma şi Benedict al XVI-lea în mesajul trimis luni participanţilor la miting.
La microfon, episcopul V. Paglia: Ins 1 – "Să revin aici după 20 de ani este
pentru mine o mare emoţie. În acea zi din 1986, toţi visam pacea. În acea zi, armele
lumii au tăcut, oameni care nu se văzuseră niciodată înainte, s-au întâlnit. Să ne
amintim că era timpul războiului rece, frica de un conflict nuclear iar Zidul Berlinului
era mult mai solid decât un simplu zid de cărămidă. Acea zi a însemnat pentru noi
o mare speranţă, imaginea unei şanse. Şi într-adevăr, de atunci şi pînă astăzi, lumea
s-a schimbat. La câţiva ani, cădea Zidul Berlinului. Îmi amintesc că într-o seară
vorbeam despre acest lucru cu Ioan Paul al II-lea şi ne spuneam: 'de ce să nu ne gândim
că rugăciunea înălţată din 1986 pînă în 1989 nu a provocat şi această cădere? Cine
poate spune că nu?'. Cu siguranţă, sunt elemente pentru a răspunde 'da'. Unii
susţin pun că întâlnirile promovate de Comunitatea Sf. Egidiu ar trebuie să fie mai
rare, că au spus deja mult în 20 de ani. Credeţi că, dimpotrivă, trebuie continuate? Ins
2 – "Eu cred că este nu numai necesar, ci chiar o obligaţie să continuăm. Şi aceasta
tocmai pentru că în trecut exista o lume împărţită în două, iar astăzi este aşa numitul
conflict de civilizaţii şi tocmai pentru că este acest conflict, e necesar să propunem
o întâlnire de civilizaţii. Dacă unii au crezut că spiritul de la Assisi ar însemna
sincretism, a înţeles greşit, mai mult, a trădat spiritul de la Assisi, trădează dialogul
pentru a-l transforma într-un monolog. Spiritul de la Assisi recere ca toţi să ne
aprofundăm identitatea pentru că numai în acest fel este posibil să scoatem din propria
credinţă şi din propriul crez acele energii spirituale care despart religiile de război,
evită orice formă de fundamentalism şi fac să se maturizeze energiile de iubire, care
îşi au originea în Dumnezeu. Iată de ce întâlnirea de la Assisi este opusul sincretismului,
opusul unei imposibile religii comune, pentru a spune tuturor că vocaţia noastră este
aceea de a ne întâlni şi de a construi un viitor comun pentru întreaga familie umană".
Alături de provocarea dialogului interreligios, în timpurile noastre s-ar părea
că îşi face simţită prezenţa şi uneori întâietatea o altă provocare, cea a dialogului
între cine crede şi cine nu crede. Ce răspuns poate da întâlnirea de la Assisi? Ins
3 – "Acum 20 de ani această perspectivă nu era. De fapt, aceasta a apărut tocmai din
continuarea acestui spirit. Pe măsură ce această formă de dialog mergea înainte, noi
ne simţeam ca obligaţi, de facto, să primim în pelerinajul nostru şi pe cei care nu
cred dar care caută o perspectivă de pace. Întâlnirea a arătat că raţiunea şi credinţa
nu numai că nu se opun, dar au nevoie una de alta. O religie fără raţiune devine 'new
age', devine intoleranţă, devine fundamentalism, dar şi o raţiune privată de sensul
misterului devine, la rândul ei, intoleranţă, fundamentalism şi riscă să se pună pe
sine în locul lui Dumnezeu". Aici, serviciul audio: