Sfântul Grigore cel Mare, papă, model pentru păstorii de suflete dar şi pentru administratorii publici, propus de Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus"

(RV - 3 septembrie 2006) „Viaţa păstorului de suflete trebuie să fie o sinteză echilibrată de contemplaţie şi de acţiune, însufleţită de iubirea care atinge culmi foarte înalte când se apleacă asupra relelor profunde ale altora”: este ceea ce a afirmat papa Benedict al XVI-lea înainte de recitarea rugăciunii ‚Angelus’ la Castel Gandolfo amintind figura sfântului Grigore cel Mare, papă, sărbătorit la 3 septembrie. O figură - a subliniat pontiful - care este model atât pentru păstorii Bisericii, cât şi pentru administratorii publici. Apoi, adresându-se pelerinilor germani a spus că nu vede ceasul de a-i întâlni pe conaţionalii săi în apropiata călătorie pe care o va face în Bavaria unde se va duce sâmbătă 9 şi va rămâne până joi 14 septembrie.
Aşadar, un papă din Evul Mediu, exemplu pentru păstorii Bisericii şi pentru lucrătorii din administraţia publică din cel de-al Treilea Mileniu. Benedict al XVI-lea a trasat „figura singulară” a sfântului Grigore cel Mare, care a trăit între anii 540-604: prefect al Romei la vârsta de abia 30 de ani, apoi monah benedictin şi papă. Ca funcţionar imperial s-a distins prin capacitate administrativă şi integritate morală, monah fiind a fost ales de papa ca reprezentant al său pe lângă împăratul Orientului, manifestând mereu „un stil de viaţă monastic, simplu şi sărac. În fine, aclamat ca vicar al lui Cristos - a subliniat papa Benedict - „a căutat în orice mod să scape de acea numire, dar, în cele din urmă, a trebuit să cedeze şi, lăsând cu neplăcere mănăstirea, s-a dedicat comunităţii, conştient că îndeplineşte o datorie şi că este un simplu „servitor al servitorilor lui Dumnezeu”:
INS - ”Nu este cu adevărat umil - scrie el - acela care înţelege că trebuie să stea la conducerea altora prin decizia voinţei divine şi cu toate acestea dispreţuieşte această preemienţă. În schimb, dacă este suspus la dispoziţiile divine şi străin de viciul obstinaţiei (încăpăţânării) şi este deja înzestrat cu acele daruri prin care poate fi de folos altora, atunci când îi este impusă cea mai mare demnitate de conducere a sufletelor, el cu inima trebuie să fugă de ea, dar deşi contrar voinţei trebuie să asculte” (Regula pastorală, I, 6).
Sfântul Grigore - a mai relevat papa Benedict - a privit invaziile barbare cu spirit încrezător:
INS - „Cu profetică clarviziune, Grigore a intuit că o nouă civilizaţie lua naştere din întâlnirea dintre ereditatea romană şi popoarele aşa-zise ‚barbare’, graţie forţei de coeziune şi de elevaţie morală a creştinismului. Monahismul se dovedea o bogăţie nu numai pentru Biserică, dar şi pentru întreaga societate”.
De o sănătate şubredă dar de o puternică vigoare morală, sfântul Grigore cel Mare a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi civilă. A lăsat un vast epistolar, minunate omilii, un celebru comentariu la cartea lui Iob şi scrierile asupra vieţii sfântului Benedict, în afară de numeroase texte liturgice, renumite pentru reforma cântului, care de la numele său a fost denumit ‚gregorian’. Însă opera cea mai celebră este fără îndoială ‚Regula pastorală’, care a avut pentru cler aceeaşi importanţă pe care a avut-o Regula sfântului Benedict pentru monahii Evului Mediu.
INS - „Viaţa păstorului de suflete trebuie să fie o sinteză echilibrată de contemplaţie şi de acţiune, însufleţită de iubirea care atinge culmi foarte înalte când se apleacă cu milostivire asupra relelor profunde ale altora. Capacitatea de a se apleca asupra mizeriei altuia este măsura forţei de avânt spre altul’ (II,5). Din această învăţătură, mereu actuală, s-au inspirat părinţii Conciliului Vatican II pentru a trasa imaginea păstorului din aceste timpuri ale noastre".
În încheierea alocuţiunii, ca de obicei, o invocaţie către Maica Domnului: „Să o rugăm pe Fecioara Maria pentru ca exemplul şi învăţătura sfântului Grigore să fie urmată de păstorii Bisericii precum şi de responsabilii instituţiilor civile”.

După rugăciunea „Angelus Domni - Îngerul Domnului”, papa Benedict a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
Adresându-se pelerinilor germani a sups că nu vede ora de a-i înâlni pe conaţionalii săi în timpul aproiatei călătorii în Bavaria unde se va duce în ziua de 9 şi va rămâne până la 14 septembrie.
INS - „Mulţumesc pentru aceste urări pentru călătoria mea. Sâmbăta viitoare plec în Germania, mă voi întoarce apoi joi. În rugăciune suntem mereu toţi uniţi!”

 
Comentând apoi Evanghelia duminicii a îndemnat credincioşii la puritatea unimii, nemulţumindu-se doar cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar punându-l în practică slujindu-l pe Domnul în fraţii mai mici. În polonă a salutat copiii care încep noul an şcolar urându-le succes „în a dobândi ştiinţă şi înţelepciune”. În fine, a salutat tinerii angajaţi în Mişcarea Focolarelor provenind din diferite ţări:
INS - "Dragi prieteni, la şcoala Presfintei Maria să fiţi ucenici fideli ai lui Isus şi concuceţi la El pe cei de aceeaşi vârstă cu voi”.

Duminică dimineaţă, la 8.30, papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie în capela Centrului Mariapoli din Castel Gandolfo în prezenţa participanţilor la întâlnirea de studiu a cercului foştilor săi studenţi, aşanumitul „Ratzinger Schülerkreis”, întâlnire ce se desfăşoară în palatul apostolic din Castel Gandolfo. Omilia a fost ţinută de cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa la întâlnirea duminicală cu pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, binecuvântare care ajunge astfel şi în casele ascultătorilor noştri.
INS - Binecuvântarea lui Benedict al XVI-lea.
Serviciul complet în format audio, aici: