Biserica a depăşit toate dificultăţile istoriei şi este mereu vie: papa a întâlnit joi la Castel Gandolfo clerul diecezei italiene de Albano

RV 31 aug 2006. Benedict al XVI-lea a întâlnit joi la Castel Gandolfo clerul diecezei italiene de Albano. Episcopul de Albano, mons. Marcello Semeraro, a expus papei activitatea şi problemele actuale: viitorul tinerilor, pastoraţia vârstei a treia, liturgia, viaţa de familie, dificultăţile preoţilor. Au luat apoi cuvântul câţiva preoţi care au pus papei unele întrebări. Benedict al XVI-lea a dat lungi răspunsuri, evidenţiind în particular necesitatea de a trăi viaţa de fiecare zi printr-un act de încredinţare în mâinile lui Dumnezeu:
Ins 1 – "Prima necesitate pentru noi toţi este să recunoaştem cu umilinţă limitele noastre, recunoscând că trebuie să lăsăm Domnului cea mai mare parte a lucrurilor, pentru că, în cele din urmă El este cel care trebuie să conducă Biserica".
Papa a recomandat preoţilor să cultive în mod deosebit viaţa interioară şi rugăciunea:
Ins 2 – "Rugăciunea nu este un timp sustras responsabilităţii noastre pastorale ci o adevărată activitate pastorală, rugăciunea pentru ceilalţi, rugându-ne în locul celor care poate nu ştiu să se roage, sau, vor să se roage dar nu au timp. Păstrarea acestui dialog cu Dumnezeu este o activitate pastorală!"
Sf. Părinte a subliniat apoi că Biserica a străbătut în istorie un drum articulat şi uneori dureros, dar în cele din urmă este o Biserică vie:
Ins 3 – "Bineînteles că avem speranta: Biserica traieste. Avem doua mii de ani în istoria Bisericii cu atâta suferinta, chiar si cu atâtea falimente, dar pe de alta parte vedem cum din atâtea situatii de criza Biserica a înviat cu o noua tinerete si o noua prospetime. În secolul Reformei (protestante – n.red.), Biserica catolica aparea într-adevar aproape terminata; vedem timpul iluminismului si ce se întâmpla? Biserica se reînnoieste si credinta este mai puternica decât toate curentele care vin si trec. La fel si în secolul trecut, Hitler era convins ca ar fi putut, cu toate mijloacele, sa distruga în sfârsit catolicismul. De asemeni, în vastul curent marxist era sigur ca în sfârsit reprezinta viziunea stiintifica a lumii si ca deschid poarta viitorului. La sfârsit, Biserica este mai puternica!".
În legatura cu modul de a celebra liturgia, Sf. Părinte a îndemnat preoţii să cultive o adevărată "ars celebrandi", arta de a celebra:
Ins 4 – "Cred că lumea simte dacă suntem într-adevăr în colocviu cu Dumnezeu, cu ei, dacă atragem pe ceilalţi, în rugăciunea noastră comună, la comuniunea cu fiii lui Dumnezeu sau dacă facem numai un lucru exterior. Elementul fundamental în această "ars celebrandi" este aşadar această sintonie, această concordie între ceea ce spunem cu buzele şi ceea ce face inima".
Benedict al XVI-lea a exhortat apoi preoţii să ajute familiile să trăiască momentele de criză şi suferinţă cu răbdare, subliniind că tocmai dificultăţile vieţii deschid uşi noi în căsătorie, după cum au dat mărturie cuplurile participante la Întâlnirea mondială a familiilor de la Valencia:
Ins 5 – "Astazi se intra în criza daca vad diversitatea temperamentelor, dificultatile de a se suporta zi de zi, o viata întreaga si apoi se afirma: 'Sa ne separam'. Din acele marturii am înteles ca în criza, suportând momentele în care se pare ca nu se mai poate, tocmai aici se deschid noi usi si o noua frumusete a iubirii. Este important acest lucru pentru ca o frumusete facuta numai din armonie nu este autentica, îi lipseste ceva, devine incompleta. Adevarata frumusete are nevoie si de contrast: obscuritatea si lumina se completeaza, dupa cum strugurii, pentru coacere, au nevoie nu numai de soare dar si de ploaie, nu numai de lumina dar si de noapte. Cred ca noi toti, preoti si tineri, chiar si adultii, trebuie sa învatam necesitatea suferintei, a crizei si sa suportam acest lucru. Pentru mine, a încheiat Sf. Parinte, o valoare simbolica pe care Domnul a luat-o cu sine în vesnicie o reprezinta stigmatele (semnele patimirii), expresie a atrocitatii suferintei si mortii: acum sunt sigiliul biruintei lui Cristos, al frumusetii victoriei sale si al iubirii sale fata de noi".