"Ora et labora - roagă-te şi munceşte": motoul benedictin la rădăcile Europei

(RV - 29 august 2006) Este în curs la Subiaco o reuniune pentru studenţi de Teologie organizată de Oficiul naţional al Conferinţei episcopale italiene pentru probleme sociale şi muncă pe tema: „Sfântul Benedict, monahismul şi rădăcinile creştine ale Europei. Evenimentul se desfăşoară în cadrul sugestiv al mănăstirii Sfânta Scolastica. Timp de trei zile, au loc numeroase intervenţii asupra multiplelor aspecte ale operei benedictine. Între relatori, se află şi părintele Innocenzo Gargano, prior al mănsătirii Sfântul Grigore de pe colina Celio din Roma, care a vorbit despre rolul determinant al sfântului Benedict în evanghelizarea şi unificarea vechiului continent.
INS - „Sfântul Benedict vedea prăbuşindu-se siguranţe ce aparţineau civilizaţiei stabilite în lumea mediteraneeană şi a încercat să lanseze mesaje care să poată deveni şi un gen de puncte ferme de referinţă pentru viitorul Bisericii şi pentru viitorul umanităţii. Primul mesaj este în mod cert această credinţă în Dumnezeu, tare ca stânca, prin urmare o rechemare foarte puternică la transcendent. Sfântul Benedict învaţă apoi că pentru a-l putea primi pe altul, trebuie să-i creezi un ambient în care altul să se simtă ca acasă la el, chiar dacă vine de departe, chiar dacă e „barbar”, chiar dacă aparţine unor clase nu numaidecât de nivel înalt, ci pentru simplul fapt că este om. Mănăstirea este casa unde fiecare om poate primi Cuvântul Domnului şi din ceea ce a deprins în sânul comunităţii, să răspândească influenţa sa în jurul comunităţii ca o iradiere”.
Se poate spune că sfântul Benedict a schimbat şi felul omului în raport cu munca şi folosirea timpului? Se poate vorbi despre un gen de revoluţie?
INS - „Absolut! Prima lucrare revoluţionară înfătuită de sfântul Benedict a fost aceea de a da demnitate muncii, şi muncii manuale care până la el, şi chiar în contextul lui, era ceva ce venea legat de sclavie, de ceva ce, în mod categoric, nu putea fi îndeplinit de omul nobil, de aşa numitul ‚civil’. Benedict a dat demnitate muncii, şi dând demnitate muncii a înfăptuit o emancipare, o elevare a acelora care trăiau din munca mâinilor. Totodată a permis, prin muncă, şi recuperarea unei demnităţi a pământului ca spaţiu în care se putea întrupa Cuvântul lui Dumnezeu”.
„Avem nevoie de oameni ca Benedict”, a afirmat pe atunci cardinalul Joseph Ratzinger la 1 aprilie 2005, tocmai la Subiaco, cu puţine zile înainte de a fi ales la catedra lui Petru cu numele de Benedict...
INS - „Aş spune absolut, da! Avem nevoie tocmai de oameni care, cu multă forţă, să indice primatul lui Dumnezeu în drumul omului; dar un primat al lui Dumnezeu care să aibă corespondenţă în expansiunea iubirii din partea omului. În alte cuvinte, primatul lui Dumnezeu înseamnă a se simţi toţi sub privirea iubitoare a lui Dumnezeu şi deci a se recunoaşte toţi fraţi, în acelaşi fel, întrucât există un singur Tată. Înseamnă a reuşi, în sfârşit, a face să cadă toate barierele care împiedică oamenii să se simtă fraţi. În sfântul Benedict verticalitatea primatului lui Dumnezeu se uneşte întotdeuna cu orizontalitatea atenţiei faţă de fraţi. De aici, motoul benedictin 'Ora et labora - roagă-te şi munceşte'. 'Roagă-te' este veriticalitatea raportului cu Dumnezeu din care se scoate energia pentru a se putea angaja concret în favoarea omului”.
Aici, serviciul în format audio: