Sfânta Monica şi fiul ei sfântul Augustin în alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" duminică la Castelgandolfo (textul discursului)

(RV - 27 august 2006) „Dragi fraţi şi surori, astăzi o amintim pe sfânta Monica iar mâine îl vom aminti pe fiul ei sfântul Augustin: mărturiile lor pot fi de mare încurajare şi ajutor pentru atâtea familii şi din vremea noastră. Monica, născută la Tagaste în Algeria de azi dintr-o familie creştină, a trăit în mod exemplar misiunea de soţie şi de mamă, ajutându-l pe soţul Patriciu să descopere frumuseţea credinţei în Cristos şi forţa iubirii evanghelice, capabilă să în vingă răul cu binele. După moartea lui, petrecută de timpuriu, Monica s-a dedicat cu curaj grijii celor trei fii, (doi fraţi, Augustin, Navigius şi o soră) între care Augustin care, l-a început, a făcut-o să sufere din cauza temperamentului său mai degrabă recalcitrant. Cum va spune apoi însuşi Augustin, mama s-a l-a născut de două ori: cea de-a doua oară a cerut un îndelungat chin spiritual, făcut din rugăciune şi din lacrimi, dar încununat la sfârşit de bucuria de a-l vedea nu numai îmbrăţişând credinţa şi primind Botezul, dar şi dedicându-se cu totul în serviciul lui Cristos.
Câte dificultăţi şi astăzi în raporturile familiale şi câte mame sunt îngrijorate deoarece fiii pornesc pe căi greşite! Monica, femeie chibzuită şi tare în credinţă, le invită să nu se descurajeze, ci să persevereze în misiunea de soţii şi de mame, păstrând fermă încrederea în Dumnezeu şi ataşându-se puternic cu statornicie de rugăciune.
Cât priveşte Augustin, toată existenţa lui a fost o căutare pasionată a adevărului. La sfârşit, nu fără un îndelung zbucium lăuntric, a descoperit în Cristos sensul ultim şi deplin al propriei vieţi şi al întregii istorii umane. În adolescenţă, atras de frumuseţea pământească, „s-a aruncat” asupra ei - cum el însuşi destănuie (cfr Confess. 10,27-28) - în mod egoist şi posesiv prin comportamente care i-au creat nu puţină durere evlavioasei sale mame. Dar printr-un parcurs anevoios, datorită şi rugăciunilor ei, Augustin s-a deschis din ce în ce mai mult spre plinătatea adevărului şi a iubirii, până la convertirea, petrecută la Milano sub călăuza episcopului sfântul Ambroziu. El va rămâne astfel model al drumului spre Dumnezeu, supremul Adevăr şi cel mai înalt Bine. „Târziu te-am iubit - scrie el în cunoscuta carte a Confesiunilor -, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Iată: tu stăteai înlăuntrul meu şi eu eram afară şi te căutam acolo...Erai cu mine şi eu nu eram cu tine...M-ai chemart, ai strigat, au frânt surzenia mea. M-ai orbit, m-ai străfulgerat, şi în cele din urmă ai vindecat orbirea mea” (ibid.).
Fie ca sfântul Augustin să dobândească şi pentru noi darul unei sincere şi profunde întâlniri cu Cristos, dar mai ales pentru acei tineri care, însetaţi de fericire, o caută parcurgând cărări greşite şi se pierd în drumuri fără ieşire.
Sfânta Monica şi sfântul Augustin ne invită să ne îndreptăm, cu încredere spre Maria, scaunul Înţelepciunii. Ei îi încredinţăm, părinţii creştini, pentru ca la fel ca Monica, să însoţească cu exemplul şi cu rugăciunea drumul fiilor. Fecioarei Mame a lui Dumnezeu îi recomandăm tineretul pentru ca, asemenea lui Augustin, să tindă mereu spre plinătatea Adevărului şi a Iubirii, care este Cristos: El singur poate potoli dorinţele cele mai profunde ale inimii umane”.

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului” papa Benedict al XVI-lea a amintit că la 1 septembrie Biserica din Italia va celebra prima Zi pentru salvgardarea creaţiei, „mare dar al lui Dumnezeu, expus unor serioase riscuri şi stiluri de viaţă care o pot degrada. Degradarea mediului înconjurător face de nesusţinut în special existenţa săracilor pământului. Dialogul cu creştinii diferitelor confesiuni trebuie să se angajeze să aibă grijă de creaţie, fără să-i irosească resursele şi împărtăşindu-le în mod solidar. Cu această ocazie, sunt bucuros să primesc dimineaţa aceasta reprezentanţa pelerinajului promovat de ACLI (Asociaţiile Creştine Lucrători Italieni) care a parcurs antica stradă Via Francigenă de la Monginevro la Roma sensibilizând respectarea mediului încojurător”.