Textul catehezei papei Benedict al XVI-lea rostite miercuri la audienţa generală ţinută la Castelgandolfo

(RV - 16 august 2006) "Dragi fraţi şi surori, obişnuita noastră întâlnire săptămânală se desfăşoară astăzi în atmosfera solemnităţii Înălţării Fericitei Fecioare Maria. De aceea, aş vrea să vă invit să îndreptaţi privirea, încă o dată, spre Mama noastră cerească, pe care ieri liturgia ne-a făcut să o contemplăm triumfând împreună cu Cristos în Cer. Această sărbătoare a fost întotdeauna foarte simţită de poporul creştin, încă din primele veacuri ale creştinismului; cum se ştie, ea celebrează glorificarea şi cu trupul a acelei creaturi pe care Dumnezeu şi-a ales-o ca Mamă şi pe care Isus pe Cruce a dat-o ca Mamă întregii umanităţi. Înălţarea ei evocă un mister care interesează pe fiecare din noi deoarece, cum afirmă Conciliul Vatican II, Maria „aici pe pământ, străluceşte ca un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu”(Lumen gentium, 68). Însă, suntem atât de prinşi de ocupaţiile de fiecare zi încât uităm uneori această mângâietoare realitate spirituală, care constituie un important adevăr de credinţă.

Cum să facem atunci ca acest semn luminos de speranţă să fie perceput din ce în ce mai mult de societatea de azi? Sunt astăzi unii care trăiesc ca şi cum nu ar trebui să moară niciodată sau ca şi cum totul ar trebui să se termine odată cu moartea; unii se comportă considerând că omul este singurul făuritor al propriului destin, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ajungând uneori chiar să nege că există loc pentru El în lumea noastră. Marile succese ale tehnicii şi ale ştiinţei, care au ameliorat considerabil condiţia omenirii, lasă însă fără soluţie întrebările cele mai profunde ale sufletului omenesc. Doar deschiderea spre misterul lui Dumnezeu, care este Iubire, poate potoli setea de adevăr şi de fericire a inimii noastre; numai perspectiva eternităţii poate da valoare autentică evenimentelor istorice şi mai ales misterului fragilităţii umane, al suferinţei şi morţii.

Contemplând-o pe Maria în slava cerească, înţelegem că şi pentru noi pământul nu este patria definitivă şi că, dacă trăim îndreptaţi constant spre bunurile veşnice, într-o zi vom împărtăşi aceeaşi slavă. De aceea, chiar între miile de dificultăţi cotidiene nu trebuie să pierdem seninătatea şi pacea. Semnul luminos al Fecioarei ridicate la cer străluceşte şi mai mult când par să se acumuleze la orizont umbre triste de durere şi de violenţă. Sunte siguri de un lucru: de sus, Maria urmăreşte paşii noştri cu dulce înfrigurare, ne înseninează în ceasul beznei şi al furtunii, ne dă siguranţă cu mâna sa maternă. Susţinuţi de această conştiinţă, să continuăm încrezători în drumul nostru de angajare creştină acolo unde Providenţa ne conduce.

După, terminarea catehezei, papa Benedict al propus un rezumat al ei în diferite limbi adăugând şi scurte saluturi.

La sfârşit, vorbind în italiană a spus: „Extind salutul meu la toţi tinerii prezenţi, precum şi la cei bolnavi şi la cei recentă căsătoriţi. Mult iubiţilor, lumina lui Cristos pe care am contemplat-o ieri reflectată în Preasfânta Maria Înălţată la Cer, să lumineze mereu viaţa voastră şi să o facă rodnică de bine.

„Şi în sfârşit, aş vrea să închei această întâlnire a noastră cu o amintire deosebită pentru Frère Roger Schutz, fondatorul de la Taizé, asasinat exact cu un an în urmă, la 16 august anul trecut în timpul rugăciunii de seară. Mărturia sa de credinţă creştină şi de dialog ecumenic a fost un preţios învăţământ pentru întregi generaţii de tineri. Să cerem Domnului ca sacrificiul vieţii sale să contribuie la a consolida angajamentul de pace şi de solidaritate al tuturor acelora care au la inimă viitorul umanităţii. Să încheiem ca întotdeauna această audienţă prin cântarea împreună a rugăciunii Pater noster”.