Cuvintele papei Benedict al XVI-lea despre predilecţia lui Dumnezeu faţă de cei mai din urmă în mersul istoriei

(RV - 12 august 2006) Şi în această lună de august activitatea Sfântului Scaun este în toi având în vedere actualele provocări la nivel internaţional. Papa, după numeroasele sale apeluri pentru pace în Orientul Mijlociu, îl trimite pe cardinalul Roger Etchegaray în Liban dar fără să uite alte ţări. Astfel, a invocat un act de clemenţă pentru cei trei catolici condamnaţi la moarte în Indonezia. Şi tocmai Liturghia de sâmbătă 12 august ne ajută să interpretăm evenimentele timpului nostru.Vorbeşte despre tăcerea lui Dumnezeu în istorie. Profetul Habacuc protestează împotriva Domnului, căci strigă: „Ochii tăi sunt preacuraţi, ca să poată vedea săvârşirea răului; tu nu poţi privi asuprirea. Atunci pentru ce priveşti la aceşti răufăcători şi pentru ce taci când cel nelegiuit îl înghite pe cel drept?”(1, 13). Dumnezeu răspunde cu o vedenie ce vorbeşte despre un termen, despre o scadenţă: „Iată, cel care nu are sufletul drept va pieri iar cel drept datorită credinţei lui va trăi în viaţă” (2,4).
Cei drepţi - afirmă papa Benedict al XVI-lea sunt săracii Domnului, ‚anawim’ în ebraică, cei care urmează stilul misterios al lui Dumnezeu: nu apar, nu se arată, dar influenţează istoria mai mult decât cei care sunt în putere.
În enciclica sa „Deus caritas est” papa Benedict vorbeşte despre tăcerea lui Dumnezeu în faţa faptelor şi întâmplărilor oamenilor. Îl citează pe sf. Augustin: „Dacă tt îl înţelegi, atunci nu este Dumnezeu”. Creatorul - afirmă papa - „nu se impune, nu intră niciodată cu forţa în istorie, dar se ascunde în Pruncul de la Betleem” cerând să fie primit:
INS - „Este paradoxul creştin. Tocmai această ascundere constituie cea mai elocventă ‚manifestare’ a lui Dumnezeu: umilinţa, sărăcia, însăşi înjosirea Patimilor ne fac să cunoaştem că Dumnezeu este cu adevărat” (Liturghia din solemnitatea Epifaniei, 6/1/2006).
Splendoarea luminii divine străluceşte asupra celor umili, Maria, Iosif, păstorii:
INS - „Rămân în umbră palatele puterii de la Ierusalim, unde vestea naşterii lui Mesia...trezeşte nu bucurie, dar teamă şi reacţii ostile. Misterios plan divin: ‚lumina a venit în lume, dar oamenii au preferat întunericul în locul luminii, pentru că faptele lor erau rele” (Liturghia Epifaniei 6/1/2006).
Maria devine modelul celor drepţi care vor trăi prin credinţa lor. În imnul „Magnificat” sufletul ei îl „preamăreşte” pe Domnul, adică „îl măreşte pe Domnul”: ea, în schimb, este mică.
INS - „Este un cântec ce face să traspară spiritualitatea acelor ‚anawim’ biblici, adică a acelor credincioşi care se recunosc ‚săraci’ nu numai în detaşarea de orice idolatrie a bogăţiei şi puterii, dar şi în smernia profundă a inimii, lipsită de tentaţia trufiei, deschisă izbucnirii harului divin aducător de mântuire” (Audienţa generală, 15/2/2006).
Dumnezeu - proclamă imnul ‚Magnificat’ -risipeşte pe cei mândri în inima lor, dă jos de pe tron pe cei puternici, îi înalţă pe cei smeriţi, pe cei bogaţi îi trimite cu mâinile goale:
INS - „El se aşează de partea celor mai din urmă. Planul său este adesea ascuns sub înfăţişarea opacă a întâmplărilor omeneşti, care văd triumfând ‚cei mândri, cei puternici şi cei bogaţi’. Cu toate acestea forţa sa tainică este destinată la sfârşit să se dezvăluie pentru a arăta cine sunt adevăraţii preferaţi ai lui Dumnezeu: ‚ Cei ce se tem de dânsul’, credincioşi cuvântului său; ‚cei smeriţi, cei flămânzi, Israel slujitorul său’, în alte cuvinte, comunitatea poporului lui Dumnezeu care, asemenea Mariei, este constituită de cei care sun ‚săraci’, curaţi, simpli cu inima” (Audienţa generală, 15/2/2006).
„Pentru credincios - scrie papa în enciclica sa - nu este posibil a gândi” că Dumnezeu „este neputincios” în faţa suferinţelor umane. „Mai degrabă e adevărat că până şi strigătul nostru este, la fel ca în gura lui Isus pe curce, modul extrem şi profund pentru a afirma credinţa noastră în puterea sa suverană. Creştinii - afirmă Benedict al XVI-lea - deşi scufundaţi ca şi ceilalţi oameni în realitatea complexă şi dramatică a evenimentelor istoriei, rămâni neclintiţi în certitudinea că Dumnezeu este Tată şi ne iubeşte, chiar dacă tăcerea sa rămâne de neînţeles pentru noi”.
Serviciul în format audio, aici: