Val de adeziuni la Ziua de rugăciune şi pocăinţă pentru pace în Ţara Sfântă şi în
tot Orientul Mijlociu
(RV - 22 iulie 2006) Cu trecerea orelor, se multiplică adeziunile la Ziua de rugăciune
şi pocăinţă. În prima linie - în această angajare pentru dialog şi pace - episcopatele
şi credincioşii din Europa, după cum arată mons. Aldo Giordano, secretar al CCEE,
Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene: INS - „Impresia mea este
că apelul Papei cere lumii, în special şi Europei, să se pună într-o altă dimensiune
pe care, în realitate o luăm prea puţin în consideraţie, adică să privim spre Dumnezeu,
să strigăm către Dumnezeu! Trebuie să ne convingem că omenirea trebuie să facă referinţă
la Dumnezeu, deoarece dacă se pierde acest reper, riscă să cadă în abisuri înspâimântătoare.
În afară de aceasta, rugăciunea este în mod cert un mod de a exprima apropierea noastră
faţă de toţi cei care suferă şi nădăjduim ca ea să fie un puternic imbold şi pentru
diplomaţia internaţională; să fie un impuls pentru polticieni de a găsi acea convergenţă
necesară pentru o soluţie politică a conflictului”. Există vreo iniţiativă specială,
evident, pe lângă adeziunea la rugăciune, din partea episcopatelor europene? INS
- „Da, am impresia că se crează un mare val, o mare reţea. În Europa sunt scrisori,
luări de poziţie, apeluri din partea conferinţelor episcopale. Ne gândim la Franţa,
Italia, Elveţia, Belgia, Anglia. Sunt apoi apelurile a numeroşi episcopi şi organisme
diecezane, încât ne putem gândi că aproape toate parohiile lumii catolice vor dedica
duminică o rugăciune specială în timpul Sfintelor Liturghi. În Europa, există apoi
dimensiunea ecumenică ce trebuie subliniată. Nu lipsesc semnalele: bisericile ortodoxe,
precum Biserica Serbiei sau Biserica din Grecia, din Rusia, din România, vor participa
şi ele la această rugăciune. Acest lucru este valabil şi pentru celelalte religii,
atât pentru cele atinse mai direct precum evreii şi mulsulmanii. Va fi o participare
la această iniţiativă mai ales prin organizarea de întâlniri, de privegheri şi chiar
de pelerinaje. De pildă, am aflat că un grup de preoţi spanioli face un pelerinaj
în Turcia şi acesta devine prilej pentru această rugăciune specială. La Liverpool,
în Anglia, a avut loc deja o veghe de rugăciune la care au fost invitaţi şi credincioşi
de alte religii”. Care poate fi mărturia pe care Europa şi episcopatele
europene o pot oferi popoarelor din Orientul Mijlociu? INS -
„Europa are multe experienţe despre ce înseamnă a nu urma căile dialogului. Recent
am avut tragedia din Balcani şi deja cu acea ocazie Ioan Paul al II-lea lansase un
puternic apel pentru zile de rugăciune şi de pocăinţă asemănătoare celei anunţate
acum de Benedict al XVI-lea. Recent am celebrat sfârşitul celui de-al doilea Război
mondial, eliberarea lagărului de concentrare de la Auschwitz etc., prin urmare Europa
ştie ce înseamnă a nu dialoga dar Europa ştie şi ce înseamnă a dialoga pentru că dacă
războaiele s-au iscat, de exemplu, dintr-o serie de lupte între Franţa şi Germania,
apoi am fost capabili de reconciliere. Ne gândim la conflictele, de pildă, dintre
Polonia şi Germania: am văzut cum creştini s-au străduit şi angajat să depăşească
aceste bariere; ştim apoi că proiectul Uniunii Europene s-a născut pentru a evita
tragedia războiului. În acest sens, consider că Europa are o vocaţie specială”.
Aici, serviciul în format audio: