Val de adeziuni la Ziua de rugăciune şi pocăinţă pentru pace în Ţara Sfântă şi în tot Orientul Mijlociu

(RV - 22 iulie 2006) Cu trecerea orelor, se multiplică adeziunile la Ziua de rugăciune şi pocăinţă. În prima linie - în această angajare pentru dialog şi pace - episcopatele şi credincioşii din Europa, după cum arată mons. Aldo Giordano, secretar al CCEE, Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene:
INS - „Impresia mea este că apelul Papei cere lumii, în special şi Europei, să se pună într-o altă dimensiune pe care, în realitate o luăm prea puţin în consideraţie, adică să privim spre Dumnezeu, să strigăm către Dumnezeu! Trebuie să ne convingem că omenirea trebuie să facă referinţă la Dumnezeu, deoarece dacă se pierde acest reper, riscă să cadă în abisuri înspâimântătoare. În afară de aceasta, rugăciunea este în mod cert un mod de a exprima apropierea noastră faţă de toţi cei care suferă şi nădăjduim ca ea să fie un puternic imbold şi pentru diplomaţia internaţională; să fie un impuls pentru polticieni de a găsi acea convergenţă necesară pentru o soluţie politică a conflictului”.
Există vreo iniţiativă specială, evident, pe lângă adeziunea la rugăciune, din partea episcopatelor europene?
INS - „Da, am impresia că se crează un mare val, o mare reţea. În Europa sunt scrisori, luări de poziţie, apeluri din partea conferinţelor episcopale. Ne gândim la Franţa, Italia, Elveţia, Belgia, Anglia. Sunt apoi apelurile a numeroşi episcopi şi organisme diecezane, încât ne putem gândi că aproape toate parohiile lumii catolice vor dedica duminică o rugăciune specială în timpul Sfintelor Liturghi. În Europa, există apoi dimensiunea ecumenică ce trebuie subliniată. Nu lipsesc semnalele: bisericile ortodoxe, precum Biserica Serbiei sau Biserica din Grecia, din Rusia, din România, vor participa şi ele la această rugăciune. Acest lucru este valabil şi pentru celelalte religii, atât pentru cele atinse mai direct precum evreii şi mulsulmanii. Va fi o participare la această iniţiativă mai ales prin organizarea de întâlniri, de privegheri şi chiar de pelerinaje. De pildă, am aflat că un grup de preoţi spanioli face un pelerinaj în Turcia şi acesta devine prilej pentru această rugăciune specială. La Liverpool, în Anglia, a avut loc deja o veghe de rugăciune la care au fost invitaţi şi credincioşi de alte religii”.
Care poate fi mărturia pe care Europa şi episcopatele europene o pot oferi popoarelor din Orientul Mijlociu?
INS - „Europa are multe experienţe despre ce înseamnă a nu urma căile dialogului. Recent am avut tragedia din Balcani şi deja cu acea ocazie Ioan Paul al II-lea lansase un puternic apel pentru zile de rugăciune şi de pocăinţă asemănătoare celei anunţate acum de Benedict al XVI-lea. Recent am celebrat sfârşitul celui de-al doilea Război mondial, eliberarea lagărului de concentrare de la Auschwitz etc., prin urmare Europa ştie ce înseamnă a nu dialoga dar Europa ştie şi ce înseamnă a dialoga pentru că dacă războaiele s-au iscat, de exemplu, dintr-o serie de lupte între Franţa şi Germania, apoi am fost capabili de reconciliere. Ne gândim la conflictele, de pildă, dintre Polonia şi Germania: am văzut cum creştini s-au străduit şi angajat să depăşească aceste bariere; ştim apoi că proiectul Uniunii Europene s-a născut pentru a evita tragedia războiului. În acest sens, consider că Europa are o vocaţie specială”.
Aici, serviciul în format audio: