Duminică 23 iulie, zi de rugăciune şi pocăinţă pentru pace în Orientul Mijlociu: a fost fixată de papa Benedict al XVI-lea care cere imediata încetare a focului şi deschiderea de coridoare umanitare. Reflecţia episcopului Vincenzo Paglia

(RV - 20 iulie 2006) Duminica viitoare să fie o zi dedicată rugăciunii pentru pace: este ceea Benedict al XVI-lea cere tuturor credincioşilor precum şi tuturor celor din lume împărtăşesc o credinţă. Apelul papei Benedict, care cere o imediată încetare a focului, a fost făcut cunoscut joi de Sala de presă a Sfântului Scaun. În nota respectivă sunt subliniate auspiciile Sfântului Părinte pentru ca să fie luate măsuri cât mai curând posibil pentru deschiderea de coridoare umanitare în scopul purtării de ajutor populaţiilor lovite de conflict.
Într-adevăr, Sfântul Părinte „urmăreşte cu mare preocupare soarta tuturor populaţiilor” care suferă din cauza conflictului în Orientul Mijlociu şi „fixează pentru duminica viitoare, 23 iulie, o specială zi de rugăciune şi de pocăinţă, invitând păstorii şi credincioşii tuturor Bisericilor particulare precum şi toţi credincioşii din lume să implore de la Dumnezeu darul preţios al păcii”. În special, continuă nota Sălii de presă a Sfântului Scaun, Papa „formulează auspicii ca rugăciunea să se înalţe către Domnul pentru ca să înceteze focul între părţi, să se instaureze imediat coridoare umanitare pentru a putea purta ajutor populaţiilor în suferinţă şi să se înceapă apoi negocieri rezonabile şi responsabile”. Negocieri menite „să pună capăt unor obiective situaţii de injustiţie existente în acea regiune”, aşa cum a fost deja indicat de Pontif la rugăciunea „Angelus” de duminica trecută. „În realitate - se mai citeşte în notă - libanezii au drept să-şi vadă respectată integritatea şi suveranitatea ţării lor, israelienii au drept să trăiască în pace în Statul lor şi palestinienii au drept să aibă o patrie a lor liberă şi suverană”, În fine, încheie comunicatul Sălii vaticane de presă, Sfântul Părinte adresează „în acest durerors moment”, „un apel organizaţiilor caritative ca să ajute toate populaţiile lovite de acest inuman conflict”.
Papa cere deci, încă o dată, să se aleagă în mod curajos calea dialogului pentru a construi pacea în Orientul Mijlociu. În legătură cu apelurile presante ale lui Benedict al XVI-lea şi importanţa dialogului dintre religii pentru a favoriza întâlnirea dintre popoare, redacţia noastră centrală a solicitat reflecţia episcopului de Terni-Narni-Amelia, Vincenzo Paglia, preşedinte al Comisiei pentru Ecumenism şi Dialog din cadrul Conferinţei episcopale italiene.
INS - „Cred că, îndeosebi în situaţia mediorientală, dialogul este obligatoriu, deoarece aceste popoare - folosesc un cuvând dificil - sunt „obligate să convieţuiască iar conveţuirea cere o angajare absolut extraordinară, mai ales în momentele cele mai dificile, cum este cel pe care-l trăim. Este clar că trebuie să tacă armele. Cert e că singura cale pentru a bloca tragedia armelor, este cea a reluării dialogului la toate nivelurile”.
Ce contribuţie poate oferi, în acest context, dialogul dintre religii?
INS - „În Orientu Mijlociu, rolul religiilor devine din ce în ce mai decisiv. Desigur, este o problemă politică, este o problemă a două popoare care cer justiţie şi fiecare pretinde existenţa şi acest lucru, fireşte, este o obligaţie pentru toţi. Dar religiile - în acest caz trei: evrei, catolici şi musulmani - trebuie să afle căile, poate cu o mai mare angajare, pentru a ţese din nou acea reţea de raporturi care fără îndoială este unica ce poate purta o speranţă de pace. Să ne reamintim un lucru: toate aceste trei religii se referă la Abraham şi toate trei sunt într-un anume mod fiice ale lui Abraham şi, prin urmare, toţi trei fii ai unicului Tată”.
În faţa vioelnţei şi a morţii atător nevinovaţi, cum poate creştinul să mărturisească în mod concret iertarea?
INS - „Consider că, tocmai în Orientul Mijlociu, putem înţelege că iertarea este parte a iubirii şi fraternităţii! În Evanghelie este spus în mod foarte clar. Dar săpând în adâncul celorlalte două religii se notează, şi acolo, urgenţa de a depăşi ziduri şi parcele, pentru altminteri este imposibilă orice supravieţuire de fraternitate şi, evident, şi de pace. Cred că, ceea ce spunea deja Ioan Paul al II-lea, iertarea - şi el a şi cerut-o pentru atâtea erori comise şi de creştini - este parte esenţială a iubirii dar şi a păcii şi toleranţei”.
Aici, servicul în format audio: