Durerea papei Benedict al XVI-lea pentru victimele valului tsunami in insula Java din Indonezia

(RV - 19 iulie 2006) Profunda mâhnire a lui Benedict al XVI-lea pentru victimele valului tsunami de doi metri înălţime provocat de un cutremur submarin şi care lunea trecută a lovit insula indoneziană Java. Potrivit ultimului bilanţ, victimele sunt cel puţin 550. Într-o telegramă semnată de cardinalul secretar de Stat, Angelo Sodano, adresată autorităţilor ecleziastice locale şi civile din ţara asiatică, papa Benedict al XVI-lea se declară „profund îndurerat” şi asigură apropierea sa spirituală populaţiilor care suferă. Pontiful încurajează apoi pe toţi cei care poartă ajutor ca să poată „persevera în efortul lor de a da alinare şi sprijin”. Pentru o mărturie despre felul în care populaţia indoneziană trăieşte această nouă dificilă încercare, redcaţia noastră centrală a contactat telefonic la Jakarta pe mons. Novatus Rugambwa, consilier la nunţiatura apostolică în Indonezia:
INS - „E mare tristeţe, deoarece nu numai valul tsunami ne-a lovit, ci şi cutremurul care a devastat Java centrală. Astfel, în mai puţin de două luni, am avut şi tsunami! Suntem vulnerabili în faţa acestor dezastre naturale. Nădăjduim să nu se întâmple un altul, şi mai îngrozitor, în aceste zile şi în viitor!”
Bineînţeles, spaima e mare în rândul populaţiei, între supravieţuitori: pare că violenţa naturii nu încetează niciodată...
INS - „E multă, multă frică. Nu suntem pregătiţi ca în alte părţi. S-a vorbit şi despre sistemul de alarmă care să anunţe aceste fenomene, dar nu reuşim să ajungem la aşa ceva. Mai mult, se spunea că această parte a insulei Java nu ar fi zonă de risc pentru tsunami, în schimb s-a întâmplat”.
Cum încearcă Biserica să ajute, fireşte, pe lângă rugăciunile cerute de papa Benedict într-un mesaj de condoleanţe pentru victime...sunt alte iniţiative din partea Bisericii locale?
INS - „Da, Organizaţia locală Caritas, ajutată şi de alte Caritas fin alte naţiuni, precum Germania, Statele Unite, Elveţia sunt active în această zonă şi prin urmare e aproape o continuare a ceea ce s-a făcut: desfăşoară o muncă bună, pentru că sunt diecezele de Bandung, de Purwokerto mai ales, dar şi o parte din dieceza de Semarang. Aceste dieceze, prin propriile Caritas, dar şi prin ajutorul acordat de Caritas Internationalis, fac un lucru bun în situaţia de emergenţă de acum. Apoi, va urma continuarea muncii de reconstruţie, de reabilitare...”
 
În timp ca structurile de solidaritate poartă ajutoare celor răniţi şi celor rămaşi fără casă, nu lipsesc polemicile din cauza lipsei unui sistem de siguranţă care ar fi putut salva multe vieţi omeneşti, după cum informează Chiaretta Zucconi:
INS - „La ministerul Cercetării şi Tehnologiei, un funcţionar denunţă: nu avem fonduri pentru a realiza un proiect de alarmă-tsunami care să permită, prin senzori sofisticaţi dar şi prin simple dispozitive acustice să avertizeze populaţia împotriva pericolului undelor anomale. O declaraţie gravă, adevărat ecou al celor admise de ministrul însuşi. După seismul de luni, agenţia meteorologică japoneză şi centrul de alarmă-tsunami din Pacific ne avertizaseră în legătură cu riscul cutremurului submarin - a spus minstrul- şi chiar cu 45 de minute înainte de a se verifica primul val anomal, dar nu a dat anunţul pentru chiar dacă ar fi contactat autorităţile locale, ar fi fost imposibil ca acestea să avertizeze rezidenţii şi turiştii de pe plaje, din moment ce lipsesc sirene în măsură să dea alarma”.
Serviciul în format audio, aici: