Biserica romană "Santa Maria in Portico" în sărbătoare: este biserica din Roma în care se reuneşte comunitatea credincioşilor români de rit ltin

(RV - 17 iulie 2006) În consistoriul ordinar public din 24 martie papa Benedict al XVI-lea l-a înălţat la demnitatea de cardinal per arhiparohul Bazilicii San Paolo fuori le Mura, arhiepiscopul Andrea Cordero Lanza de Montezemolo, încredinţându-i titlul diaconal al bisericii Sfânta Maria in Portico situată în Piaţa Campitelli. Este biserica din Roma în care din 1995 se reuneşte regulat pentru sfintele Liturghii comunitatea credincioşilor români de rit roman sau latin. Luni 17 iulie, la ora 18.30, în comemorarea liturgică a apariţiei Fecioarei Maria „Romanae Portus Securitatis - Portul siguranţei romanilor”, cardinalul Andrea Cordero Lanza de Montezemolo a celebrat Sfânta Lituirghie în cadrul căreia a luat în primire antica dicaconie mariană din inima Romei. La Liturghia cu ritul prelurăii titlului diaconal a participat şi pr. Isidor Iacovici, asistentul spiritual al comunităţii române romano-catolice din Roma împreună cu un frumos grup de credincioşi români.
INS - secvenţă muzicală - Clopot uramt de "Ave Maria"
Evenimentul oferă prilejul de a sublinia câteva aspecte ale tradiţiei istorice şi spirituale despre Biserica Santa Maria in Portico, unde, deasupra altarului principal se păstrează, probabil cea mai veche icoană a Maicii Domnului din Roma.
Date istorice şi personajele protagoniste ale povestirii: Papa Ioan I, împăratul Iustin, în timpul în care Teodoric, regele goţilor de credinţă ariană oprima Italia. În această perioadă se face referinţă la locul evenimentelor: Roma şi la „Doamna pe nume Galla” fiică a primului dintre senatori Aurelius Memmius Simmacus, consilier al regelui Teodoric care în anul 525 a dispus asinarea sfetnicului din motive neîntemeiate de trădare.
Galla, bogată, tânără şi evlavioasă, după moartea soţului a decis să exprime caritatea faţă de Cristos prin fapte concrete şi zilnice, transformând palatul său în casă pentru săraci şi pelerini. Din iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de Fecioara Maria obişnuia să ofere prânzul unui număr de 12 săraci. Pe lângă faptele de caritate, Galla ducea o viaţă sfântă slujind Domnului într-o mare curăţie a sufletului. Domnul a învrednicit-o cu alese favoruri cereşti, între care apariţia în casa ei a unei imagini a Preasfintei Fecioare Maria cu pruncul Isus în braţe. Anunţată de unul din mai marii casei, Galla s-a dus în locul arătării dar nu a văzut decât o lumină strălucitoare. A considerat că semnul trebuia interpretat de autoritatea bisericească. Matroana creştină s-a dus atunci la palatul din Lateran, şi după ce i-a povestit întâmplarea, l-a rugat pe Papa Ioan I să vină la faţa locului. Acesta s-a dus în procesiune cu clerul roman la locul miracolului. Pontiful a intrat, şi plin de uimire la vederea nimbului de lumină a rămas îndelung recules în rugăciune. Două semne minunate au confirmat apariţia pentru a pune astfel sigiliu pe evenimentul miraculos: clopotele din Roma au sunat sărbătoreşte acţionate de îngeri iar oraşul a fost eliberat îndată de ciumă: era în ziua de 17 iulie anul 524. Galla a ridicat o biserică pe locul apariţiei dedicând-o Mântuitorului şi Preasfintei sale Mame, care până în zilele noastre este numită popular „Santa Maria in Portico”. Cultul acestei icoane a fost promovat de Sfântul Ioan Leonardi, întemeietorul Clericilor Regulari ai Maicii Domnului cărora din anul 1605 le este încredinţată actuala biserica romană. Aici, la altarul Preasfintei Fecioare Maria „Romanae Portus Securitatis”, află mângâiere şi ajutor sute de credincioşi români, rezidenţi la Roma şi în împrejurimi, care în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă se reunesc pentru Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Pentru fiecare dintre ei, Maica Domnului este într-adevăr „Romenae Portus Securitatis - Portul siguranţei românilor”. De altfel, de fiecare dată, la terminarea Sfintei Liturghii, preoţii coboară de la altar şi cu ochii aţintiţi spre mica icoană centrală obişnuiesc să înalţe împreună cu toată comunitatea o ultimă cântare de laudă către Maica lui Dumnezeu, care este pentru toţi semn de mângâiere şi de speranţă neclintită pe drumul vieţii.
Serviciul complet în format audio, aici: