Misiunea sfinţilor Petru şi Paul explicată de Benedict al XVI-lea

(RV - 27 iunie 2006) Biserica se pregăteşte să celebreze joia viitoare, 29 iunie, solemnitatea sfinţilor apostoli Petru şi Paul. Papa va prezida o Liturghie solemnă în bazilica vaticană, la terminarea căreia va conferi şi pune unui număr de 27 noi arhiepiscopi mitropoliţi paliul sacru, semnul distinctiv ce indică legătura de comuniune mai profundă cu papa, succesorul lui Petru. Duminica trecută la întâlnirea pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea a subliniat cum „a lăsa ca ‚eul’ lui Cristos să ia locul ‚eului’ nostru reprezintă „în mod exemplar năzuinţa” lui Petru şi a lui Paul. Să reparcurgem pe scrut unele reflecţii ale lui Benedict al XVI-lea dedicate misiunii Principilor Apostolilor.INS - secvenţă muzicală
Despre primul episcop al Romei şi asupra Apostolului Neamurilor, papa Benedict al XVI a ţinut credincioşilor numeroase reflecţii, în acest prima an al pontificatului său. Îndeosebi, papa a dedicat cateheza ultimelor audienţe generale semnificaţiei succesiunii apostolice şi primatului petrin. Pa 17 mai, în piaţa Sfântul Petru, Benedict al XVI a schiţat caracterul pescarului din Galileea, bărbatul simbol al „unei credinţe în Dumnezeu, curajoasă şi umilă”:INS - „Simon apare în Evanghelii cu un caracter decis şi impulsiv; el este dispus să-şi impună propriile puncte de vedere chiar cu forţa - să ne gândim la folosirea sabiei în grădina Ghetsemani. În acelaşi timp, este uneori ingenuu şi fricos, şi totuşi cinstit, până la căinţa cea mai sinceră”.
Apoi, în ziua de 24 mai a arătat cum generozitatea impetuoasă a lui Petru nu l-a ferit de „riscurile legate de slăbiciunea omenească". O stare pe care o experiemntăm şi noi în viaţa noastră:INS - „Petru l-a urmat pe Isus cu elan, a deăşit încrecarea credinţei abandonându-se lui. Vine totuşi momentul în care şi el cedează fricii şi cade: se îşi trădează Meastrul (cf Mc 14,16-72). Şcoala credinţei nu este un marş triumfal, ci un drum presărat cu suferinţe şi iubire, cu încercări şi fidelitate de reînnoit în fiecare zi”.
De la „la primele forme de entuziasm la experienţa dureroasă a renegării” la plânsul convertirii” a constatat papa, Petru ajunge în fin să se încredinţeze lui Isus, arătându-ne calea, „în ciuda întregii noastre slăbiciuni”. Recent, pe 7 iunie, papa s-a rugat pentru ca primatul lui Petru, fundament al unităţii Bisericii să fie recunoscut în adevăratea sa semnificaţie de către toţi creştinii. „Petru - este rechemarea celui de-al 264-lea succesor al său - trebuie să fie pentru toate timpurile custode al comuniunii cu Cristos”:
INS - „Să ne rugăm ca primatul lui Petru, încredinţat unor sărmane persoane umane, să poată fi expercitat din ce în ce mai mult în adevrata sa semnificaţie recunoscută de fraţiei care nu sunt încă în deplină comuniune cu noi”.
Sunt expresii folosite de papa deja pe 29 iunie anul trecut, în solemnitatea Sfinţilor apostoli Petru şi Paul, când a pus accentul pe binomul „catolicitate şi unitate”:
INS - „Cu unitatea, la fel ca şi cu apostolicitatea, este legat serviciul petrin, care reuneşze vizibil Biserica din toate părţile şi din toate timpurile, apărând în felul acesta pe fiecare din noi de a luneca în false autonomii, ce din păcate cu uşurinţă se transformă în particularizări interne ale Bisericii şi pot compormite astfel independenţa sa internă”.
Apostolului Neamurilor, Benedict al XVI-lea i-a dedicat, în schimb, prima sa ieşire oficială din Vatican după alegerea la Catedra lui Petru. Este pe 25 aprilie 2005 când Benedict al XVI-lea s-a dus la bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor. Un pelerinaj, îl defineşte pontiful, „la rădăcinile misiunii sale”, acea misiune pe care Cristos a încredinţat-o Apostolilor şi „în mod deosebit şi lui Paul, făcându-l să se avânte pentru a predica Evanghelie popoarelor păgâne”:
INS - „Pasiune pentru Cristos l-a purta să predice Evanghelia nu numai cu cuvântul, dar prin însăşi viaţa sa, comformată din ce în ce mai mult Domnului său. La sfârşit, Paul îl vesteşte pe Cristos prin martiriu, iar sângele său, împreună cu cel al lui Petru şi al atâtor alţi martori ai Evangheliei a udat acest pământ şi a făcut rodnică Biserica Romei, care stă în fruntea comuniunii universale a carităţii”.
 
Serviciul complet în format audio, aici: