Actualitatea cultului faţă de Sfânta Inimă a lui Isus: reuniune de studiu la Roma organizată de mişcarea "Apostolatul Rugăciunii" în perioada 26-28 iunie

(RV - 25 iunie 2006) În urmă cu 150 de ani, după un parcurs deloc uşor, sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus era extinsă la toată Biserica de către papa Pius al IX-lea. Cu ocazia centenarului acelui eveniment papa Pius al XII-lea a publicat în 15 mai 1956 o enciclică intitulată „Haurietis aquas” pentru a sublinia importanţa unui drum spiritual început în Brazilia prin cele dintâi acte publice de devoţiune faţă de Sfânta Inimă. Acestui dublu aniversar, mişcarea „Apostolatul rugăciunii” îi dedică o reuniune de studiu în zilele 26-28 iunie, vizând actualitatea acestei devoţiuni care astăzi riscă să nu mai fie înţeleasă, în aspectul ei esenţial, de o anumită sensibilitate religioasă mai puţin înclinată spre respectarea tradiţiilor. Explică părintele iezuit Massimo Taggi, director naţional pentru Italia al mişcării „Apostolatul rugăciunii”.
INS - „Devoţiunea la Sfânta Inimă a lui Isus este actuală deoarece nu e o devoţiune în sensul propriu, este mult mai mult, este o spiritualitate, este un cult. E adevărat că în trecut a fost prezentată şi trăită recurgând la anumite forme devoţionale şi că acele forme sunt probabil mai puţin inteligibile şi mai puţin potrivite pentru lumea de azi. Dar dacă se revine la miezul central al devoţiunii faţă de Inima lui Isus, se constată că ea este foarte actuală. În prima sa eneciclică, Benedict al XVI-lea, fără a vorbi în mod explicit despre devoţiune, în fapt face referire la inima lui Cristos şi o prezintă ca mijloc pentru a înţelege sensul iubirii lui Dumnezeu, Dumnezeu iubire, şi a-i răspunde”.
Sărbătoarea liturgică a Sfintei Inimi are 150 de ani şi se datorează papei Pius al IX-lea, dar mai veche încă este originea sa care cunoaşte papi, mistici şi însăşi Compania lui Isus (Societatea lui Isus, iezuiţii) între protagoniştii răspândirii ei...
INS - „E adevărat. A existat o lungă perioadă de „incubaţie” a acestei sărbători. Aceşti 150 de ani despre care vorbeaţi se pot împărţi în două perioade, întrucât la o sută de ani de la extinderea sărbătorii la Biserica universală, papa Pius al XII-lea a folosit ocazia pentru a scrie o enciclică importantă, intitulată „Haurietis aquas -Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Is 12,3). Şi cum s-a spus, anul aceste se împlinesc 50 de ani de la publicarea ei. Cu această ocazie, Benedict al XVI-lea a trimis luna trecută o scrisoare părintelui Kolvenbach, prepozit general al Comaniei lui Isus. De ce tocmai părintelui Kovenbach? Pentru că, aşa cum aminteaţi, mistici din rândul călugărilor iezuiţi au contribuit mult la răspândirea cultului Sfintei Inimi. Dintre aceştia, aş vrea să-l menţionez doar pe Claudiu de la Comobière, care a trăit între anii 1641-1682 şi a fost director spiritual al sfintei Margareta Maria Alacoque. Alt mistic iezuit, mai aproape de noi, este părintele Teillhard de Chardin, renumit om de ştiinţă, paleontolog, care a petrecut viaţa în China pentru a studia paleontologia dar şi pentru a căuta să îndeplinească rolul de punte între ştiinţă şi credinţă. Ei, bine, Teillhard de Chardin are scrieri foarte frumoase despre Inima lui Isus”.
„Apostolatul rugăciunii” are în program un congres care va dezbate această tematică. Din ce punct de vedere?
INS - „Marele punct de actualitate asupra căruia vrem să ne concentrăm prin acest congres este faptul că lumea de azi are cunoştinţe deosebit de frumoase, este o lume bogată în fermenţi, în interese, însă are şi părţi în care se simte nevoia de lumină şi ajutor. Unul este acest materialism sau această confuzie de idei, despre care vorbeşte papa Benedict al XVI-lea şi care are nevoie de a regăsi sensul iubirii şi al afectivităţii, sensul iertării. Deci, un congres chiar pe aceeaşi linie cu magisterul actualului pontif”.
Serviciul complet în format audio, aici: