Apostolul Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu şi fratele lui Ioan prezentat de papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri în piaţa San Pietro în prezenţa a peste 25 de mii de credincioşi

(RV - 22 iunie 2006) Cunoscând drumul vieţii, viaţa apostolior creştinii află că darul credinţei presupune un proces de maturizare: este o sămânţă ce se dezvoltă. Este ceea ce se învaţă din cateheza papei Benedict al XVI-lea ţinută la audienţa generală de miercuri în piaţa Sfântului Petru în prezenţa a peste 25 de mii de credincioşi din diferite părţi ale lumii, dintre care mulţi purtând umbrele pentru protecţie de soarele puternic de iunie. De altfel, însuşi Benedict al XVI, în timpul catehezei, a spus că vrea să scurteze expunerea din cauza arşiţei.
Miercuri pontiful a continuat prezentarea apostolilor aleşi direct de Isus în timpul veiţii sale pământeşti.
INS- finalul frazei lui Benedict al XVI-lea.
După ce în două dintre catehezele precedente a vorbit despre figura şi rolul lui Petru şi respectiv a lui Andrei, pontiful s-a oprit la apostolul Iacob fiul lui Zebedeu, diferit de Iacob, fiul lui Alfeu. Aceştia sunt de obicei numiţi Iacob cel Mare şi Iacob cel Mic. Denumirile - a explicat papa -nu se referă, desigur, la gradul lor de sfinţenie ci la relevanţa pe care o au în scrierile Noului Testament, şi îndeosebi în cadrul vieţii pământeşti a lui Isus. „Astăzi dedicăm atenţia primului dintre aceste două personaje omonime, adică lui Iacob fiul lui Zebedeu, numit şi Iaocb cel Mare.
„Numele Iacob - a explicat papa - este traducerea lui Iàkobos, formă grecizată a numelui celebrului patriarh Iaocb. Apostolul numit astfel este fratele lui Ioan iar în listele apostolilor ocupă locul al doilea imediat după Petru, ca în Marcu (3,17) sau al treilea loc după Petru şi Andrei în evangheliile după Matei (10,2) şi Luca (6,14), în timp ce în Faptele Apostolilor este menţionat după Petru şi Ioan (1,13). Aceste variaţii sunt semnul unei tradiţii bisericeşti vii, care, într-un mod sau altul, subliniază mereu importanţa lui Iacob.
A-l urma pe Cristos înseamnă a abandona propriile scheme şi propriile siguranţe. Benedict al XVI trasează exemplul lui Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu. Evangheliile spun că era fratele lui Ioan şi că s-a bucurat de mare autoritate în Biserica primară de la Ierusalim, încât a avut responsabilitatea pastorală a acesteia împreună cu Petru. Textul catehezei papei face referinţă şi la personalitatea lui Iacob, simplu pescar care a răspuns fără ezitare la chemarea lui Isus lăsând barca şi pe tatăl său împreună cu zilierii lui. Cei doi fii ai lui Zebedeu au primit apoi de la Isus ciudata poreclă de „Boanerghés” adică fii ai tunetului” (Mc 3,17) probabil cu referire la zelul lor impetuos. De fapt, Luca ne povesteşte că, în timp ce Isus împreună cu ai săi se îndreptatu spre Ierusalim, a trimis soli înaintea sa.”Aceştia mergând au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. Însă ei nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” Dar, Isus întocându-se, i-a mustrat. Dacă reacţia lui Iacob şi Ioan este dictată de iubirea faţă de Mesia, Isus învaţă non-violenţa; Iacob va învăţa aceasta cu timpul, aşa cum, după ce a cerut un loc deosebit în împărăţia cerului la sfârşitul timpurilor, va înţelege că a-l urma pe Cristos înseamnă a bea împreună cu el un potir foarte amar. Dar papa Benedict a sublinat doar, câteva aspecte din viaţa apostolului, căci, asemenea lui Isus căruia i se făcea milă de popor, a adăugat, răsplătit cu aplauze:
INS - „Este foarte cald şi aş vrea să scurtez şi să menţionez doar două din aceste ocazii”.
Sunt schimbarea la faţă pe muntele Tabor şi agonia lui Isus în grădina Măslinilor. Ocazii care demonstrează în mod deosebit cum ucenicul a cunoscut adevărata identitate a lui Mesia. Dar mai ales, a doua ocazie este pentru Iacob ocazia unei maturizări în credinţă:
INS - „Această a doua experienţă a constituit pentru el ocazia unei maturizări...a trebuit să întrevadă că Mesia aşteptat ca un triumfător, în realitate nu era doar învăluit de cinste şi slavă, dar şi de suferinţe şi slăbiciune, că slava lui Cristos se realizează tocmai în Cruce, în participarea la suferinţele noastre”.

 
Papa a amintit apoi tradiţiile legate de figura apostolului: una care povesteşte purtarea evangheliei în Spania şi alta potrivit căreia trupul său se află îngropat la Santiago de Compostela. Apoi Benedict al XVI-lea a sintetizat astfel ceea ce trebuie să învăţăm din experienţa lui Iacob:
INS - „Promptitudinea în a primi chemarea Domnului chiar şi atunci când ni se cere să lăsăm barca siguranţelor noastre omeneşti, entuziasmul în a-l urma pe căile pe care el ni le indică dincolo de orice prezumţie iluzorie a noastră, disponibilitatea la a-l mărturisi cu curaj, dacă e necesar până la jertfa supremă a vieţii”.
Şi vorbind spontan, în afara textului, papa şi-a încheiat cateheza cu aceste cuvinte:
INS -„Drumul nu numai exterior, dar mai presus de toate interior de la muntele Schimbării la faţă la muntele Agoniei simbolizează tot pelerinajul vieţii creştine 'între persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu', cum spune Conciliul Vatican al II-lea (LG, 8). Urmându-l pe Isus la fel ca Iacob ştim, chiar şi în dificultăţi, că mergem bine, mergem pe calea cea dreaptă”.

Adresând saluturi speciale grupurilor de pelerini Sfântul Părinte a amintit solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus care se va celebra vineri 23 iunie. „Este sărbătoarea în care, în mod deosebit, preamărim iubirea lui Dumnezeu - a explicat papa - şi ne rugăm pentru ca toţi oamenii să poată trăi în pace şi bucurie”.
În fine, Benedict al XVI-lea a îndemnat tinerii, bolnavii şi cuplurile noilor căsătoriţi să recurgă la mijlocirea sfântului Alois Gonzaga, a cărui comemorare liturgică s-a sărbătoreşte anual în ziua de 21 iunie. Exemplul său, a spus, să-i ajute să preţuiască virtutea curăţiei evanghelice, să infrunte suferinţa aflând mângâiere în Cristos răstignit şi să conducă la o iubire din ce în ce mai mare faţă de Dumnezeu.
La sfârşit audienţei generale, desfăşurată în piaţa Sfântul Petru, ca de obicei, papa a intonat în cor rugăciunea „Tatăl nostru - Pater noster”, în limba latină şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică, extinzând-o la toţi ascultătorii nostri care o primesc în spirit de credinţă:
INS - Binecuvântarea papală.
Serviciul compplet în format audio, aici :