Euharistia, principiu de îndumnezeire a întregii creaţii: din alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii pentru rugăciunea "Angelus" (textul cuvântării)

(RV - 18 iunie 2006) Duminică, în Italia şi în alte ţări, s-a celebrat solemnitatea „Corpus Domini”, care l-a Roma a avut momentul său intens în procesiunea desfăşurată joia trecută pe străzile oraşului, de la bazilica Sfântul Ioan din Lateran până la bazilica Santa Maria Maggiore. La întâlnirea duminicală cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre semnificaţia acestei sărbători.

„Corpus Domini”, „Trupul şi Sângele Domnului” este sărbătoarea solemnă şi publică a Euharistiei, sacrament al Trupului şi Sângelui lui Cristos: misterul instituit la ultima Cină şi comemorat în fiecare an în Joia Sfântă, în această zi este manifestat tuturor, înconjurat cu fervoarea de credinţă şi de devoţiune a comunităţii bisericeşti. Euharistia constituie în fapt „comoara” Bisericii, moştenirea preţioasă pe care Domnul său i-a lăsat-o. Iar Biserica o păstrează cu cea mai mare grijă celebrând-o zilnic în Sfânta Liturghie, adorând-o în biserici şi în capele, distribuind-o bolnavilor şi, ca viatic, adică hrană de drum, tuturor celor care pleacă pentru ultima călătorie.
Dar acest tezaur, care este destinat celor botezaţi, nu-şi epuizează raza de acţiune în cadrul Bisericii: Euharistia este Domnul Isus care se dăruieşte „pentru viaţa lumii” (In 6,51). În orice timp şi în orice loc, el vrea să întâlnească omul şi să-i poarte viaţa lui Dumnezeu. Nu numai. Euharistia are şi o însuşire cosmică: transformarea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Cristos constituie, în fapt, principiul de îndumnezeire a creaţiei înseşi. De aceea, prin tradiţie, sărbătoarea „Corpus Domini - Trupul Domnului” se caracterizează în mod deosebit prin purtarea Preasfântului Sacrament în procesiune, un gest bogat în semnificaţie. Purtând Euharistia pe străzi şi în pieţe, vrem să introducem Pâinea coborâtă din cer în cotidianul vieţii noastre; vrem ca Isus să umble unde umblăm noi, să trăiască unde trăim noi. Lumea noastră, existenţele noastre trebuie să devină templul său. În această zi de sărbătoare, comunitatea creştină proclamă că Euharistia este totul pentru ea, este însăşi viaţa sa, izvorul iubirii care învinge moartea. De la împărtăşirea cu Cristos euharistic provine caritatea care transformă existenţa noastră şi susţine drumul nostru al tuturor spre patria cerească. De aceea liturgia ne face să cântăm: „Bunule păstor, adevărată pâine, / (...) Tu, care ştii şi le poţi toate, care ne hrăneşti pe pământ, / condu-i pe fraţii tăi / la masa cerului, în bucuria sfinţilor tăi”.

Pontiful şi-a încheiat scurta alocuţiune, ca de obicei, cu un gând la Maica Domnului. „Maria este ‚femeia euharistică’, aşa cum a definit-i papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa „Ecclesia de Eucharistia - Biserica trăieşte din Euharistie”. „Să o rugăm pe Fecioara pentru ca fiecare creştin să aprofundeze credinţa în taina euharistică pentru a trăi în comuniune constantă cu Isus şi să fie un adevărat martor al său”.

După recitarea antifonului marian „Angelus Domini”, papa Benedict a amintit că „marţi, 20 iunie, este Ziua Mondială a Refugiatului, promovată de Naţiunile Unite. Ea vrea să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra condiţiilor atâtor persoane constrânse să fugă, di cauza unor grave forme de violenţă, din propriile ţinuturi. Aceşti fraţi şi surori caută refugiu în alte ţări însufleţiţi de speranţa de a se întoarce în patrie, sau, cel puţin, să găsească ospitalitate acolo unde s-au refugiat. În timp ce îi asigur de o amintire în rugăciune şi de grija constantă a Sfântului Scaun, formulez auspicii ca drepturile acestor persoane să fie mereu respectate şi încurajez comunităţile bisericeşti să-i ajute în nevoie lor”.