Un rezumat al catehezei papei Benedict al XVI-lea despre Sfânta Euharistie în primele 14 luni ale pontificatului său

(RV - 15 iunie 2006) INS - Cântare de intrare la sf. Liturghie. Joi, în solemnitatea „Trupul şi Sângele Domnului”, transferată în unele ţări în duminica succesivă, papa Benedict al XVI a prezidat Liturghia euharistică la altarul din faţa bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei, începând de la ora 19, iar în timpul intrării noastre în undă pentru emisiunea de seară, conduce tradiţionala procesiune cu Preasfântul Sacrament pe Via Merulana până la bazilica Santa Maria Maggiore. Participă mii de credincioşi, romani şi pelerini, cardinali, episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, membri ai asociaţiilor bisericeşti şi diferitelor confrerii. Momentul a fost precedat de adoraţia euharistică de 40 de ore în bazilica Sfânta Maria Maggiore, o practică de evlavie, frecventă în trecut, recuperată în ultima vreme. Benedict al XVI-lea, deja a doua zi după alegerea la pontificat, a afirmat că Euharistia „nu poate să nu constituie centrul permament şi izvorul ministerului petrin” ce i-a fost încredinţat. În timpul Liturghiei oficiate în Capela Sixtină pe 20 aprilie 2005, sublinia că din Euharistie, „inima vieţii creştine”, derivă comuniunea între toţi credincioşii, angajamentul pentru predicarea şi mărturisirea Evangheliei, ardoarea carităţii faţă de toţi, în special faţă de cei săraci şi de cei mici”. Noul pontif invita toţi credincioşii „să exprime în mod curajos şi clar credinţa în prezenţa reală a Domnului” în Euharistie. Acum, toată Biserica este în aşteptarea Exortaţiei sale apostolice în urma Adunării sinodului episcopilor asupra Euharistiei, desfăşurată în octombrie anul trecut.
Introducând Liturghia euharistică joi seară în faţa bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, papa Benedict al spus:
INS - „Fraţi şi surori, solemnitatea de astăzi ni se oferă ca un popas de meditaţie şi de închinare la misterul Euharistiei, urmat de acel mers împreună, păşind spre şi în cetatea oamenilor atât de bine sugerat de procesiune. Înţelegem în felul acesta să amintim şi să proclamăm că într-adevăr Euharistia stă în inima Bisericii şi a misiunii sale. Celebrarea amintirii darului suprem de iubire făcut de Cristos angajează comunitatea creştină stimulând-o să devină ea însăşi dar şi slujire, să devină mărturie vie. De aceea, să cerem iertare lui Dumnezeu pentru toată lipsa noastră de iubire, pentru toate formele de egoism, pentru faptul de a nu fi ştiut mereu să deschidem ochii şi inima".
Despre omilia papei rostită joi seară la Liturghia solemnităţii „Trupul şi Sângele Domnului”, vom relata în emisiunea viitoare.
Astăzi în schimb, reparcurgem cateheza euharistică a papei Benedict al XVI-lea propusă în aceste 14 luni ale pontificatului său.
INS - secvenţe din compoziţia muzicală "Ave verum" de W.A. Mozart.
Euharistia - expilcă papa Benedict - ne face să înţelegem că credinţa creştină nu este o idee sau o simplă morală, ci un fapt, o întâlnire cu Dumnezeul cel viu. „Un realism nemaiauzit”. Vorbind despre adevărata pâine coborâtă din cer şi identificându-se cu pâinea vieţii, Isus spune: „dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea în voi viaţa”. Până şi ucenicii săi murmură, protestează şi mulţi îl părăsesc din cauza acestui „cuvânt greu” de înţeles şi de acceptat. Explica Benedict al XVI-lea la congresul euharistic naţional de la Bari, Italia, la omilia din 29 mai 2005:
INS - „Isus ar fi putut recurge la cuvinte prin care să-i liniştească: ‚Prietenilor, ar fi putut spune, nu vă îngrijoraţi! Am vorbit despre carne dar este vorba doar de un simbol. Ceea ce înţeleg este doar o profundă împărtăşire de sentimente’. Dar nu, Isus nu a făcut recurs la asemenea îndulciri. A menţinut fermă propria afirmaţie, în tot realismul ei chiar şi în faţa defecţiunii multora dintre ucenici”.
Dar ce înseamnă a mânca această pâine? Explica la omilia de „Trupul Domnului” rostită la Lateran pe 26 mai 2005:
INS - „A mânca această pâine este a se comunica, a se împărtăşi, a intra în comuniune cu persoana Domnului viu. Această comuniune, acest act „al mâncării” este realmente o întâlnire între două persoane, înseamnă a se lăsa pătruns de viaţa aceluia care este Domnul, a aceluia care este Creatorul şi Răscumpărătorul meu. Scopul aceste comuniuni este asimilarea vieţii mele în a sa, trasnformarea şi conformarea cu acela care este Iubire vie”.
„Avem nevoie de un Dumnezeu aproape de noi, - afirmă papa - de un Dumnezeu care se dă în mâinile noastre şi care ne iubeşte. În Euharistie Cristos este prezent în mod real între noi...ne prinde pentru a ne face ai săi, pentru a ne asimila în sine...ne face să ieşim din noi înşine pentru ne face una cu el”. Şi consecinţa este clară:
INS - "Nu putem să comunicăm cu Domnul, dacă nu comunicăm între noi. Dacă vrem să ne prezentăm lui, trebuie să ne mişcăm şi să meregem unii spre alţii. Pentru aceasta trebuie să învăţăm marea lecţie a iertării: a nu se lăsa ros în suflet de cariile resentimentelor, dar a deschide inima mărinimii ascultării celuilalt”. (Bari, Omilia, 29 mai 2005).
Euharistia ne face să fim prezenţi, în mod tainic dar real, la moartea şi învierea lui Isus. Cristos - explică Benedict al XVI-lea - transformă violenţa în iubire şi moartea în viaţă: „acesta este actul central de transformare care singur este în stare să reînnoiască lumea...toate celelalte schimbări rămân superficiale şi nu salvează”. De aceea trebuie să-l purtăm pe Cristos pe străzile lumii. Iată, sensul procesiunii, explica la Lateran, joi 26 mai 2005:
INS - „Noi îl purtăm pe Cristos prezent sub chipul pâinii pe străzile oraşului nostru. Încredinţăm aceste străzi, aceste case - viaţa noastră zilnică - bunătăţii sale. Străzile noastre să fie străzile lui Isus! Casele noastre să fie case pentru el şi cu el! Viaţa noastră de fiecare zi să fie pătrunsă de prezenţa sa. Prin acest gest, punem în faţa ochilor săi suferinţele celor bolnavi, solitudinea unor tineri şi vârstnici, ispitele, temerile - toată viaţa noastră. Procesiunea vrea să fie o mare binecuvântare publică pentru acest oraş al nostru: Cristos în persoană este binecuvântarea divină pentru lume...raza binecuvântării sale să se extindă peste noi toţi!”.
„Într-o lume în care există atâta zgomot, atâta dezorientare - afirmă papa - e nevoie de adorarea în tăcere a lui Isus ascuns în sfânta Ostie”. Dar, ce înseamnă „a adora? Explica, pe 15 octombrie 2005, copiilor de Prima Împărtăşanie pe care i-a întânit în Vatican:
INS - „A adora înseamnă a spune: ‚Isuse, sunt al tău şi te urmez în viaţa mea, nu aş vrea niciodată să pierd această prietenie, această comuniune cu tine’. Aş putea spune şi că adoraţia în esenţa sa este o îmbrăţişare cu Isus, în care eu spun: eu sunt al tău şi te rog să fi şi tu mereu cu mine.”

 
Despre sărbătoarea „Corpus Domini - Trupul şi Sângele Domnului”, să-l ascultăm pe cardinalul nigerian Francis Arinze, prefect al Congregaţiei pentru Cultul divin şi Disciplina sacramentelor:
INS - „ Este ziua în care Biserica vrea să pună accentul pe marele mister al Trupului şi Sângelui lui Cristos în Preasfânta Euharistie. Desigur, Domnul a instituit Euharistia în Joia Sfântă. Biserica însă a văzut, cu trecerea timpului, oportunitatea de a alege o altă zi pentru a sublinia Misterul euharistic, mai ales în afara Sfintei Liturghii. Ocazia a fost miracolul euharistic de la Bolsena, Italia, dar credinţa noastră nu se bazează pe acel miracol, ci pe revelaţia divină a misterului. În sărbătoarea "Trupul Domnului" accentul este pe adoraţia lui Isus în Preasfântul Sacrament, în timpul Liturghiei şi în afara ei. Celebrarea euharistică are legătură cu adoraţia Euharistiei în afara Liturghiei pentru că este acelaşi Sacrament care nu se termină, ci continuă. După Liturghie, ostiile care nu au fost distribuite poporului, sunt puse în tabernacol sau chivot. Este acelaşi Isus care continuă să fie prezent. Astfel, treptat, s-a dezvoltat în Biserică practica adoraţiei euharistice. Suntem o comunitate. Nu este de ajuns a-l adora pe Isus individual. E just şi bine ca împreună cu toată comunitatea să facem procesiune în cinstea lui Isus prezent în Preasfântul Sacrament, să-l adorăm, să-l iubim, să cântăm imnuri de mărire în cinstea Domnului.
INS - Imn euharistic "Tantum ergo Sacramentum".
Serviciul complet în format audio, aici: